GUBÉRNIE, gubernii, s. f. Unitate teritorial-administrativă în vechea Rusie. [Acc. și: guberníe] – Din rus. guberniia.

GUBÉRNIE, gubernii, s. f. Unitate teritorial-administrativă în vechea Rusie. [Acc. și: guberníe] – Din rus. guberniia.

GUBÉRNIE, gubernii, s. f. Unitate teritorială administrativă în vechea Rusie, mai mare decît județul. V. provincie. Trebuie să facem să clocotească viața, viața industrială în fiecare raion, în fiecare district, în fiecare gubernie, regiune, în fiecare republică națională. STALIN, O. VII 330.

gubérnie (-ni-e) s. f., art. gubérnia (-ni-a), g.-d. art. gubérniei; pl. gubérnii, art. gubérniile (-ni-i-)

gubérnie s. f. (sil. -ni-e), art. gubérnia (sil. -ni-a), g.-d. art. gubérniei; pl. gubérnii, art. gubérniile (sil. -ni-i-)

GUBÉRNIE ~i f. Unitate teritorial-administrativă în vechea Rusie. /<rus. gubernija

gubernie f. diviziune administrativă în Rusia.

*gubérnie f. (rus. gubérniĭa, d. lat. gubernare, a guverna). Provincie rusească: la 1812 Basarabia ajunsese gubernie, ĭar la 1918 a redevenit românească.

GUBÉRNIE (< rus). s. f. Unitate teritorial-administrativă introdusă, în 1708, în Rusia de Petru I; s-a menținut până în 1929.