Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru guanin─â

GUAN├ŹN─é s. f. (Chim., Biol.) Baz─â azotat─â purinic─â, prezent─â ├«n ╚Ťesuturi animale ╚Öi derivate organice. ÔÇô Din fr. guanine.
GUAN├ŹN─é s. f. (Chim., Biol.) Baz─â azotat─â purinic─â,[1] prezent─â ├«n ╚Ťesuturi animale ╚Öi derivate organice. ÔÇô Din fr. guanine.
guan├şn─â (gua-) s. f., g.-d. art. guan├şnei
guan├şn─â s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guan├şnei
GUAN├ŹN─é s.f. Substan╚Ť─â azotat─â prezent─â ├«n ╚Ťesuturi animale ╚Öi derivate organice, intr├ónd ├«n structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].
GUAN├ŹN─é s. f. baz─â azotat─â purinic─â din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine)
GUAN├ŹN─é, guan├şne, s. f. Purin─â (C5H5N5O) care codeaz─â informa╚Ťia genetic─â ├«n lan╚Ťul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenin─â, citozin─â, timin─â ╚Öi uracil. (terminolog. ╚Ötiin╚Ťif., din guano (unde se ├«nt├ólne╚Öte cu prec─âdere) + suf. -in─â (cf. citozin─â); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]

Guanin─â dex online | sinonim

Guanin─â definitie

Intrare: guanin─â
guanin─â substantiv feminin
  • silabisire: gua-