guanină definitie

7 definiții pentru guanină

GUANÍNĂ s. f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică, prezentă în țesuturi animale și derivate organice. – Din fr. guanine.
GUANÍNĂ s. f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică,[1] prezentă în țesuturi animale și derivate organice. – Din fr. guanine.
guanínă (gua-) s. f., g.-d. art. guanínei
guanínă s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guanínei
GUANÍNĂ s.f. Substanță azotată prezentă în țesuturi animale și derivate organice, intrând în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].
GUANÍNĂ s. f. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine)
GUANÍNĂ, guaníne, s. f. Purină (C5H5N5O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină și uracil. (terminolog. științif., din guano (unde se întâlnește cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]

guanină dex

Intrare: guanină
guanină substantiv feminin
  • silabisire: gua-