Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru grăpătură

GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.
GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.
GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. Grăpat. Cei ce au vite trăgătoare... vor face trei pogoane de ogor și două pogoane arătură de a doua, semănătură și grăpătură cu grapele. SANDU-ALDEA, D. N. 214.
grăpătúră (rar) s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri
grăpătúră s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri
GRĂPĂTÚRĂ s. v. grăpare, grăpat.
grăpătu s. v. GRĂPARE. GRĂPAT.

Grăpătură dex online | sinonim

Grăpătură definitie

Intrare: grăpătură
grăpătură substantiv feminin