GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. De grădinar sau de grădinărit, privitor la grădinar sau la grădinărit. Pe lîngă celelalte trebi grădinărești, slujba lui de căpetenie fu ca să facă... mănunchiulețe de flori. ISPIRESCU, L. 232.

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. A cultiva și a întreține o grădină (mai ales de zarzavat).

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă; pl. m. și f. grădinăréști

grădinărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. grădinăreáscă

GRĂDINĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru grădinari; de grădinar. /grădinar + suf. ~esc

A GRĂDINĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar