GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.

GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.

grus s. n.

GRUS s.n. Piatră tare sfărâmată mărunt, folosită pentru îmbrăcarea șoselelor. [< germ. Grus].

GRUS s. n. piatră tare sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcarea șoselelor. (< germ. Grus)

GRUS ~uri n. Piatră dură, mărunțită și folosită ca așternut pentru șosele. /<germ. Grus

gruș m. (V. groș). Numele groșuluĭ turcesc, care valora 40 de aspri, ca și leu (Ĭorga, Negoț. 219).