Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
grus s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
GRUS s.n. Piatră tare sfărâmată mărunt, folosită pentru îmbrăcarea șoselelor. [< germ. Grus].
GRUS s. n. piatră tare sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcarea șoselelor. (< germ. Grus)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
GRUS ~uri n. Piatră dură, mărunțită și folosită ca așternut pentru șosele. /<germ. Grus
- sursa: NODEX 2002
- permalink
gruș m. (V. groș). Numele groșuluĭ turcesc, care valora 40 de aspri, ca și leu (Ĭorga, Negoț. 219).
- sursa: Scriban 1939
- permalink