GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.

GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.

GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup. Nici un fel de fracțiuni și grupulețe nu pot fi admise în partidul revoluționar al proletariatului, avangardă a întregului popor. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 159. În parcuri, grupulețe de copii strîng frunze în coșulețe de sîrmă. SAHIA, U.R.S.S. 41.

grupuléț s. n., pl. grupuléțe

grupuléț s. n., pl. grupuléțe

GRUPULÉȚ s. grupuscul, grupușor.