Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru grupare

GRUP├ü, grupez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni ├«ntr-un grup. ÔÖŽ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se al─âtura unei mi╚Öc─âri, unui curent, unui conduc─âtor (milit├ónd pentru o idee). 3. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a repartiza ├«n grupuri. ÔÇô Din fr. grouper.
GRUP├üRE, grup─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) grupa ╚Öi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupeaz─â laolalt─â. ÔÇô V. grupa.
GRUP├ü, grupez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni ├«ntr-un grup. ÔÖŽ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se al─âtura unei mi╚Öc─âri, unui curent, unui conduc─âtor (milit├ónd pentru o idee). 3. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a repartiza ├«n grupuri. ÔÇô Din fr. grouper.
GRUP├üRE, grup─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) grupa ╚Öi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupeaz─â laolalt─â. ÔÇô V. grupa.
GRUP├ü, grupez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni ├«mpr─â╚Ötia╚Ťi) A se aduna la un loc, a se reuni ├«ntr-un grup, a forma unul sau mai multe grupuri. Oamenii se ╚Öi grupar─â pe l├«ng─â agitatorii fiec─ârei uli╚Ťe. MIHALE, O. 108. C├«teva sute de muncitori au inundat curtea, grup├«ndu-se c─âtre poart─â. SAHIA, N. 36. ÔÖŽ Tranz. (Cu privire la terenuri agricole) A comasa. Produc─âtorii care ├«╚Öi vor grupa terenurile pentru a lucra ├«n comun vor peimi prime de produc╚Ťie majorate cu 10% fa╚Ť─â de gospod─âriile individuale. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. Refl. (Despre oameni sau grup─âri) A se al─âtura unei mi╚Öc─âri sau unui curent politic, social sau ╚Ötiin╚Ťific, a face zid ├«n jurul unui ╚Öef, unui conduc─âtor, a milita pentru o idee. ├Ändat─â mai mul╚Ťi juni plini de inim─â se grupar─â ├«n giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. ÔŚŐ Tranz. Federa╚Ťia Sindical─â Mondial─â este organiza╚Ťia cea mai puternic─â ╚Öi cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organiza╚Ťie care grupeaz─â majoritatea oamenilor muncii de pe globul p─âm├«ntesc. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 11, 48. 3. Tranz. (Cu privire la oameni sau obiecte concentrate laolalt─â) A ├«mp─âr╚Ťi, a distribui, a repartiza ├«n grupuri sau ├«n grupe. Elevii au fost grupa╚Ťi ├«n trei cercuri de studii.
GRUP├üRE, grup─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) grupa ╚Öi rezultatul ei. Tabloul este o capodoper─â ca execu╚Ťie, tehnic─â, grupare, lumin─â, colorit etc. GHEREA, ST. CR. II 63. 2. Colectivitate de persoane reunite printr-o comunitate de idei, de concep╚Ťii sau de interese; grup. Scindarea Europei este o urmare a politicii puterilor occidentale, ├«ndreptat─â spre crearea unei grup─âri militare de state vest-europene. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2898. 3. (Chim.; uneori determinat prin ┬źfunc╚Ťional─â┬╗) Reunire de doi sau mai mul╚Ťi atomi a c─âror prezen╚Ť─â ├«n molecula unei substan╚Ťe determin─â o func╚Ťie chimic─â.
grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză
grupáre s. f., g.-d. art. grupắrii; pl. grupắri
grup├í vb., ind. prez. 1 sg. grup├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. grupe├íz─â
grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări
GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa.
GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaș al grupării unioniste.) 4. v. structură.
GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].
GRUP├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) grupa ╚Öi rezultatul ei. 2. Colectivitate unit─â prin idei, concep╚Ťii sau interese comune; grup. ÔÖŽ (Mil.) ├Äntrunire temporar─â de subunit─â╚Ťi, unit─â╚Ťi sau mari unit─â╚Ťi diferite sub o comand─â unic─â ├«n vederea unei misiuni de lupt─â. 3. Ansamblu de atomi lega╚Ťi ├«ntre ei, a c─âror prezen╚Ť─â ├«n molecula unei substan╚Ťe determin─â o func╚Ťie chimic─â. [< grupa].
GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)
GRUP├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concep╚Ťii, interese comune. ÔŚŐ (mil.) ├«ntrunire temporar─â de subunit─â╚Ťi, unit─â╚Ťi sau mari unit─â╚Ťi diferite, sub o comand─â unic─â, ├«n vederea unei misiuni de lupt─â. 3. ansamblu de atomi lega╚Ťi ├«ntre ei, a c─âror prezen╚Ť─â ├«n molecula unei substan╚Ťe determin─â o func╚Ťie chimic─â. (< grupa)
A GRUP├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se grupeze. 2) A ├«mp─âr╚Ťi ├«n grupuri; a clasifica. 3) (├«ntreprinderi) A uni ├«ntr-o singur─â unitate (├«n vederea ob╚Ťinerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper
A SE GRUP├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A se reuni ├«ntr-un grup; a se aduna ├«n grup. 2) A adera la o mi╚Öcare pe baza comunit─â╚Ťii de idei, de concep╚Ťii sau scopuri. /<fr. grouper
GRUP├üRE ~─âri f. 1) v. A GRUPA. 2) Asocia╚Ťie bazat─â pe idei, concep╚Ťii, scopuri sau pe activitate comun─â; grup. /v. a (se) grupa
grupà v. a (se) reuni în grup: a grupa persoane, fapte.
*grup├ęz v. tr. (fr. grouper). Fac grupe, adun ├«n grupe. V. refl. M─â adun ├«n grupe.
GRUPA vb. 1. a aranja, a a╚Öeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a ├«mp─âr╚Ťi, a ├«ntocmi, a ordona, a organiza, a or├«ndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a r├«ndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (├«nv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuia elementele unui ansamblu.) 2. a se asocia, a se ├«nso╚Ťi, a se ├«ntov─âr─â╚Öi, a se uni, (├«nv. ╚Öi pop.) a se prinde, (reg.) a se ort─âci, (Mold. ╚Öi Transilv.) a se ├«ns├«mbra, (prin Transilv.) a se so╚Ťi, (├«nv.) a intra. (Vino s─â te ~ cu noi.) 3. a comasa, a concentra. (A ~ mai multe unit─â╚Ťi industriale de profil.)
GRUPARE s. 1. comasare, concentrare. (~ mai multor unit─â╚Ťi industriale.) 2. categorie, clas─â, grup, (ast─âzi rar) tagm─â, (├«nv.) r├«nduial─â. (Face parte din ~ celor timizi.) 3. partid─â, tab─âr─â, (├«nv.) parte, partid. (Frunta╚Ö al ~ unioniste.) 4. structur─â. (~ moleculelor ├«ntr-un corp.)

Grupare dex online | sinonim

Grupare definitie

Intrare: grupa
grupa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: grupare
grupare substantiv feminin