Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru grupa

GRUP├ü, grupez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni ├«ntr-un grup. ÔÖŽ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se al─âtura unei mi╚Öc─âri, unui curent, unui conduc─âtor (milit├ónd pentru o idee). 3. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a repartiza ├«n grupuri. ÔÇô Din fr. grouper.
GR├ÜP─é, grupe, s. f. 1. Colectiv restr├óns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ÔÖŽ Unitate administrativ─â dintr-o ├«ntreprindere sau dintr-o institu╚Ťie, bazat─â pe specializare, pe diviziunea muncii. ÔÖŽ Cea mai mic─â subunitate militar─â de instruc╚Ťie ╚Öi de lupt─â. ÔÖŽ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (├«n ╚Ötiin╚Ťe) care cuprinde elemente cu tr─âs─âturi comune. ÔŚŐ Grup─â sangvin─â = fiecare dintre categoriile de clasificare a s├óngelui, ├«ntemeiat─â pe ansamblul de caracteristici ale globulelor ro╚Öii ╚Öi ale plasmei sangvine. ÔÖŽ Spec. Fiecare dintre sub├«mp─âr╚Ťirile care rezult─â din a╚Öezarea elementelor chimice ├«n sistemul periodic, grup├ónd elementele cu propriet─â╚Ťi ├«nrudite. ÔÇô Din fr. groupe.
GRUP├ü, grupez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni ├«ntr-un grup. ÔÖŽ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se al─âtura unei mi╚Öc─âri, unui curent, unui conduc─âtor (milit├ónd pentru o idee). 3. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a repartiza ├«n grupuri. ÔÇô Din fr. grouper.
GR├ÜP─é, grupe, s. f. 1. Colectiv restr├óns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ÔÖŽ Unitate administrativ─â dintr-o ├«ntreprindere sau dintr-o institu╚Ťie, bazat─â pe specializare, pe diviziunea muncii. ÔÖŽ Cea mai mic─â subunitate militar─â de instruc╚Ťie ╚Öi de lupt─â. ÔÖŽ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (├«n ╚Ötiin╚Ťe) care cuprinde elemente cu tr─âs─âturi comune. ÔŚŐ Grup─â sangvin─â = fiecare dintre categoriile de clasificare a s├óngelui, ├«ntemeiat─â pe ansamblul de caracteristici ale globulelor ro╚Öii ╚Öi ale plasmei sangvine. ÔÖŽ Spec. Fiecare dintre sub├«mp─âr╚Ťirile care rezult─â din a╚Öezarea elementelor chimice ├«n sistemul periodic, grup├ónd elementele cu propriet─â╚Ťi ├«nrudite. ÔÇô Din fr. groupe.
GRUP├ü, grupez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni ├«mpr─â╚Ötia╚Ťi) A se aduna la un loc, a se reuni ├«ntr-un grup, a forma unul sau mai multe grupuri. Oamenii se ╚Öi grupar─â pe l├«ng─â agitatorii fiec─ârei uli╚Ťe. MIHALE, O. 108. C├«teva sute de muncitori au inundat curtea, grup├«ndu-se c─âtre poart─â. SAHIA, N. 36. ÔÖŽ Tranz. (Cu privire la terenuri agricole) A comasa. Produc─âtorii care ├«╚Öi vor grupa terenurile pentru a lucra ├«n comun vor peimi prime de produc╚Ťie majorate cu 10% fa╚Ť─â de gospod─âriile individuale. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. Refl. (Despre oameni sau grup─âri) A se al─âtura unei mi╚Öc─âri sau unui curent politic, social sau ╚Ötiin╚Ťific, a face zid ├«n jurul unui ╚Öef, unui conduc─âtor, a milita pentru o idee. ├Ändat─â mai mul╚Ťi juni plini de inim─â se grupar─â ├«n giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. ÔŚŐ Tranz. Federa╚Ťia Sindical─â Mondial─â este organiza╚Ťia cea mai puternic─â ╚Öi cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organiza╚Ťie care grupeaz─â majoritatea oamenilor muncii de pe globul p─âm├«ntesc. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 11, 48. 3. Tranz. (Cu privire la oameni sau obiecte concentrate laolalt─â) A ├«mp─âr╚Ťi, a distribui, a repartiza ├«n grupuri sau ├«n grupe. Elevii au fost grupa╚Ťi ├«n trei cercuri de studii.
GR├ÜP─é, grupe, s. f. 1. Colectiv restr├«ns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. Ca un rezultat al ├«ncerc─ârii de ├«nchegare organizatoric─â a elementelor revolu╚Ťionare din ╚Ťara noastr─â iau na╚Ötere grupele comuniste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. ÔŚŐ Grup─â sindical─â = grup─â format─â din salaria╚Ťi, membri de sindicat, ai unei ├«ntreprinderi sau institu╚Ťii, care constituie unitatea de baz─â ├«n organizarea sindical─â. Organiza╚Ťiile de partid trebuie s─â asigure ca grupele sindicale s─â devin─â factori de baz─â ├«n mobilizarea oamenilor muncii ├«n jurul partidului. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2563. Grup─â de studen╚Ťi = grup─â compus─â dintr-un num─âr de studen╚Ťi (de la aceea╚Öi specialitate ╚Öi din acela╚Öi an de studii) care urmeaz─â ├«n comun acela╚Öi seminar sau execut─â acelea╚Öi lucr─âri de laborator. Grup─â militar─â = cea mai mic─â subunitate militar─â (de obicei de infanterie) comandat─â de un sergent. ÔÖŽ Unitate administrativ─â ├«n cadrul unei ├«ntreprinderi sau institu╚Ťii, bazat─â pe specializare, pe diviziunea muncii. V. sec╚Ťie, sector. Grupa de studii ╚Öi documentare. ÔÖŽ (├Änvechit) Grup (2). M├«na-i care poart─â destinele lume╚Öti, Cea grup─â zdren╚Ťuit─â ├«n cale-i o salut─â. EMINESCU, O. I 61. ÔŚŐ (Poetic). [Florile] s-adun─â-n grupe, se feresc de buruiene ╚śi privesc sosind prin aer zbur─âtori cu m├«ndre pene. ALECSANDRI, P. III 55. 2. Subdiviziune, mai ales ├«n ╚Ötiin╚Ťele naturii, const├«nd din elemente care prezint─â unul sau mai multe caractere comune. V. clas─â, categorie. Regnul vegetal se subdivide ├«n trei mari grupe: grupa criptogamelor inferioare, grupa criptogamelor superioare ╚Öi grupa fanerogamelor. ÔŚŐ Grup─â sanguin─â = fiecare dintre cele patru grupe ├«n care se poate clasifica s├«ngele dup─â anumite propriet─â╚Ťi ale globulelor ro╚Öii ╚Öi ale serului sanguin ╚Öi de care se ╚Ťine seama la transfuzii, pentru a evita accidentele. Transfuziile se fac ├«ntre persoane din aceea╚Öi grup─â sanguin─â.
grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză
gr├║p─â s. f., g.-d. art. gr├║pei; pl. gr├║pe
grup├í vb., ind. prez. 1 sg. grup├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. grupe├íz─â
gr├║p─â s. f., g.-d. art. gr├║pei; pl. gr├║pe
GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa.
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].
GR├ÜP─é s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordona╚Ťi unor forme organizatorice mai largi. ÔÖŽ (Mil.) Cea mai mic─â subunitate de instruc╚Ťie ╚Öi de lupt─â. ÔÖŽ Unitate administrativ─â dintr-o ├«ntreprindere sau institu╚Ťie, bazat─â pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune ├«n ╚Ötiin╚Ťele naturii alc─âtuit─â din elemente care prezint─â caractere comune. ÔÖŽ (Chim.) Fiecare dintre cele nou─â sub├«mp─âr╚Ťiri ale sistemului periodic, cuprinz├ónd elemente cu propriet─â╚Ťi asem─ân─âtoare. ÔŚŐ Grup─â sanguin─â = fiecare dintre cele patru categorii ├«n care se poate clasifica s├óngele. [< fr. groupe].
GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)
GR├ÜP─é s. f. 1. mic colectiv de oameni subordona╚Ťi unor forme organizatorice mai largi. ÔŚŐ (mil.) cea mai mic─â subunitate de instruc╚Ťie ╚Öi lupt─â. ÔŚŐ unitate administrativ─â dintr-o ├«ntreprindere sau institu╚Ťie, bazat─â pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune ├«n ╚Ötiin╚Ťele naturii, din elemente care prezint─â caractere comune. ÔŚŐ (chim.) fiecare dintre cele nou─â sub├«mp─âr╚Ťiri ale sistemului periodic, cuprinz├ónd elemente cu propriet─â╚Ťi asem─ân─âtoare. ÔÖŽ ~ sangvin─â = fiecare dintre cele patru categorii ├«n care se poate clasifica s├óngele, dup─â ├«nsu╚Öirile antigenice condi╚Ťionate genetic. 3. subdiviziune ├«n cadrul sistemului morfologic cuprinz├ónd elemente cu tr─âs─âturi comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate ├«n timpul unei ere geologice. (< fr. groupe)
A GRUP├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se grupeze. 2) A ├«mp─âr╚Ťi ├«n grupuri; a clasifica. 3) (├«ntreprinderi) A uni ├«ntr-o singur─â unitate (├«n vederea ob╚Ťinerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper
A SE GRUP├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A se reuni ├«ntr-un grup; a se aduna ├«n grup. 2) A adera la o mi╚Öcare pe baza comunit─â╚Ťii de idei, de concep╚Ťii sau scopuri. /<fr. grouper
GR├ÜP─é ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care apar╚Ťine unei organiza╚Ťii mai mari. ~ de studen╚Ťi. 2) Subdiviziune ├«n anumite ╚Ötiin╚Ťe const├ónd din elemente cu tr─âs─âturi comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvin─â categorie a s├óngelui av├ónd la baz─â anumite caracteristici ale globulelor ro╚Öii ╚Öi ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe
grupà v. a (se) reuni în grup: a grupa persoane, fapte.
*grup├ęz v. tr. (fr. grouper). Fac grupe, adun ├«n grupe. V. refl. M─â adun ├«n grupe.
GRUPA vb. 1. a aranja, a a╚Öeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a ├«mp─âr╚Ťi, a ├«ntocmi, a ordona, a organiza, a or├«ndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a r├«ndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (├«nv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuia elementele unui ansamblu.) 2. a se asocia, a se ├«nso╚Ťi, a se ├«ntov─âr─â╚Öi, a se uni, (├«nv. ╚Öi pop.) a se prinde, (reg.) a se ort─âci, (Mold. ╚Öi Transilv.) a se ├«ns├«mbra, (prin Transilv.) a se so╚Ťi, (├«nv.) a intra. (Vino s─â te ~ cu noi.) 3. a comasa, a concentra. (A ~ mai multe unit─â╚Ťi industriale de profil.)
grup─â Dic╚Ťionarele noastre citeaz─â ├«n general al─âturi formele grup ╚Öi grup─â (DU numai grup), socotindu-le pe am├«ndou─â provenite din fr. groupe, f─âr─â nici o explica╚Ťie a apari╚Ťiei dubletului; Scriban porne╚Öte pentru grup de la it. gruppo ╚Öi pentru grup─â de la fr. groupe. ├Än realitate nu se vede nici un motiv pentru care masculinul francez s-ar fi transformat ├«n rom├óne╚Öte ├«n feminin (transformarea femininelor ├«n neutre este ├«n schimb frecvent─â, vezi ER, p. 42-51). Dar grup─â apare ca feminin ├«n rus─â ╚Öi ├«n bulgar─â, iar punctul de plecare pentru aceste limbi este germ. Gruppe, feminin. Pare natural s─â credem c─â ├«n rom├óne╚Öte femininul vine din ruse╚Öte, cu at├«t mai mult cu c├«t s-a folosit mult─â vreme ca termen de organizare militar─âi. Nu este exclus ca ├«n unele accep╚Ťiuni femininul s─â vin─â direct din german─â. ├Än schimb nu se vede nici o piedic─â pentru a explica neutrul prin francez─â.
GR├ÜP─é s. f. (< fr. groupe): subdiviziune ├«n cadrul sistemului morfologic, care cuprinde elemente cu tr─âs─âturi comune; sub├«mp─âr╚Ťire ├«n cadrul unei clase de cuvinte ├«n morfologie. ÔŚŐ ~ flexion├ír─â: g. de cuvinte din cadrul aceleia╚Öi p─âr╚Ťi de vorbire, care au acelea╚Öi caracteristici de flexiune. ├Än limba rom├ón─â se ├«nt├ólnesc g. (tipuri) flexionare la substantive, la adjective ╚Öi la verbe (v. substant├şv, adject├şv ╚Öi verb).
a lua (cuiva) grupa sanguin─â expr. a lovi (pe cineva) cu cu╚Ťitul

Grupa dex online | sinonim

Grupa definitie

Intrare: grup─â
grup─â substantiv feminin
Intrare: grupa
grupa verb grupa I conjugarea a II-a