grunz definitie

15 definiții pentru grunz

GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.
GRUNZ, grunji, s. m. și grunzuri, s. n. (Obișnuit la pl.; adeseori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Bucată dintr-o materie tare și fărîmicioasă; drob, bulgăre. Culai a aruncat cîteva grunzuri de sare în apa ceaunului. SADOVEANU, N. F. 69. Mama v-aduce:... Frunză-n buză, Grunji de sare Pe spinare! TEODORESCU, P. P. 405. ♦ Bulgăre de zăpadă sau de pămînt înghețat. Pătura subțire de omăt acoperise o zloată ce înghețase dintr-o dată în grunzuri. SADOVEANU, F. J. 458. – Pl. și: (s. m.) grunzi (GHICA, S. A. 99).
!grunz s. m., pl. grunji
grunz s. m./s. n., pl. grunji/grúnzuri
grunz s. m. / s. n., pl. grunji / grunzi, grunzuri
GRUNZ s. v. bulgăre.
grunz (grunji), s. m.1. Bucată dintr-o materie sfărîmicioasă. – 2. Grăunte, bob. – 3. Boabă. – 4. Asperitate, zbîrcitură. – Var. (s)grunț. Mr. grundă, pl. grundz, megl. grus. Creație expresivă, bazată pe ideea de „rotunjime”, cf. glonț, bo(n)ț, și lat. grumus, it., sp. grumo, fr. grumeau (REW 3877), it. grommare „a face crustă”. Mr. prezintă un sing. analogic. reconstituit pe baza pl. Alb. grundë, krundë provine din mr. – Celelalte explicații sînt insuficiente; din mag. göröngy „colină” (Cihac, II, 502; Weigand, JB, XVI, 224); din bg. gruda „bulgăre” (Pascu, I, 194); din alb. (cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 118); din alb., încrucișat cu lat. grandia (Capidan, Raporturile, 532); din sl. gruda încrucișat cu grum (Skok 70); din ngr. χόνδρος „boabă” (Giuglea, Dacor., III, 566-98); din v. germ. gruzzi „boabă” (Scriban). – Der. grunzos, grunjos, grunzuros, (s)grunțuros, gronjuros, (s)gronțuros, adj. (cu bulgări). – Cf. grum, grumaz.
GRUNZ ~ji m. Bucățică dintr-un corp sfărâmicios. ~ji de sare. [Pl. și grunzuri] /Cuv. autoht.
grunz, grunji, s.m. (grúnzuri, s.n.) 1. (pop.) bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; sfărâmătură, bulgăre. 2. asperitate pe o față netedă. 3. încrețitură la marginea opincii. 4. drob de sare. 5. bulgăre de glod înghețat.
grunz n. Mold. 1. drob de sare: grunji de sare pe spinare POP.; 2. bulgăre de glod înghețat: zăpada acoperise grunzii GHICA. [Ung. GÖRÖNGY, grunz: forma grunz e analogică, indusă fiind din pl. grunji].
grunț, zgrunț și grunz n., pl. urĭ (vgerm. gruzzi, ngerm. grütze, grunț, grăunte, grand, nisip; vsl. gruda, glodurĭ, noroĭ brăzdat de roate și uscat orĭ înghețat; litv. grúdas, grăunte, gródas, glodurĭ, lat. grando, grindină, alb. grudă, ung. göröngy, bulgăre. Bern. 1, 357; Wld. grando și rudus. V. grăunte, glonț, gresie, grind, glod și îngrunzesc). Grăunte, gránul, sfărmătură (de sare nedisolvată în mîncare, de cafea nerîșnită bine în infuziunea de cafea ș. a.). Pl. Asperitățĭ („glodurĭ”) pe o suprafață (pînză, părete, drum): omătu muĭat începea să înghețe ĭar în grunzurĭ aspre (Sadov. VR. 1911, 7, 6). Încrețitură la marginea opinciĭ: a face grunzurĭ opinciĭ. Loc pilit pe fer ca să se prindă maĭ bine cositoru saŭ alt metal lipit. – În Munt. pl. m. grunjĭ, asperitățĭ, glodurĭ: nu călca pin grunjĭ! V. scrunțar.
GRUNZ s. bulgăre, drob, (pop.) zgrunț, zgrunțur. (Un ~ de sare.)
grunz, grunji, s.m. – 1. Bucată dintr-o materie sfărâmicioasă. 2. Bulgăre: „Pună-n scaldă grunz de sare” (Calendar, 1980: 111). – Cf. alb. grundë (DEX, MDA); creație expresivă, bazată pe ideea de „rotunjime” (DER); cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. grundë, krundë „tărâțe”, din rad. i.-e. *grund- > rom. grunz, refăcut după pluralul grunzi (Russu, 1970).
grunz, grunji, s.m. – 1. Bucată dintr-o materie sfărâmicioasă. 2. Bulgăre: „Pună-n scaldă grunz de sare” (Calendar 1980: 111). – Cuvânt autohton, cf. alb. grundë, din rad. *grund (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).

grunz dex

Intrare: grunz
grunz 1 pl. -ji substantiv masculin
grunz pl. -zi substantiv masculin
grunz 3 pl. -uri substantiv neutru