grunduit definitie

2 intrări

9 definiții pentru grunduit

GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un grund; a face fondul unui tablou.
grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă
grunduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. grunduiáscă
grunduít adj. m., pl. grunduíți; f. sg. grunduítă, pl. grunduíte
A GRUNDUÍ ~iésc tranz. (obiecte, pereți, ziduri etc.) A acoperi cu grund. /grund + suf. ~ui

grunduit dex

Intrare: grunduit
grunduit adjectiv
Intrare: grundui
grundui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv