Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru grund

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafa╚Ťa unei piese, a unui obiect, a unui element de construc╚Ťie care urmeaz─â s─â fie finisat─â. 2. Strat de vopsea alb─â care se aplic─â pe p├ónza, pe cartonul sau pe sc├óndura pe care se picteaz─â. 3. Strat de mortar aplicat pe zid─ârie, servind ca suport pentru tencuiala vizibil─â. ÔÇô Din germ. Grund.
GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafa╚Ťa unei piese, a unui obiect, a unui element de construc╚Ťie care urmeaz─â s─â fie finisat─â. 2. Strat de vopsea alb─â care se aplic─â pe p├ónza, pe cartonul sau pe sc├óndura pe care se picteaz─â. 3. Strat de mortar aplicat pe zid─ârie, servind ca suport pentru tencuiala vizibil─â. ÔÇô Din germ. Grund.
GRUND, grunduri, s. n. 1. Solu╚Ťie special─â cu care se ung anumite piese ├«nainte de a le vopsi; vopsea de baz─â. 2. Strat de vopsea alb─â cu care se acoper─â p├«nza sau sc├«ndura ├«nainte de a picta pe ele. 3. Strat de mortar aplicat pe fa╚Ťa unei zid─ârii ╚Öi peste care se aplic─â apoi tencuiala propriu-zis─â.
grund s. n., pl. gr├║nduri
grund s. n., pl. gr├║nduri
GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se d─â pe piesele care urmeaz─â s─â fie vopsite. ÔÖŽ Strat de vopsea alb─â care se ├«ntinde pe o p├ónz─â ├«nainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zid─ârie, peste care se aplic─â apoi tencuiala propriu-zis─â. [< germ. Grund].
GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplic─â pe suprafa╚Ťa unui corp sau a unei piese ce urmeaz─â a fi vopsite. ÔŚŐ strat de vopsea alb─â care se ├«ntinde pe o p├ónz─â ├«nainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zid─ârie, peste care se aplic─â tencuiala propriu-zis─â. (< germ. Grund)
grund (gr├║nduri), s. n. ÔÇô Fond, culoare de fond. ÔÇô Var. grunt. Germ. Grund; var., prin intermediul rus. grunt (Scriban).
GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de construc╚Ťie etc.) ├«nainte de a se efectua lucr─ârile de finisare (vopsire, tencuire, v─âruire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei alb─â, cu care se acoper─â p├ónza, cartonul sau panoul ce urmeaz─â a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]
grund n. coloare de fond: grund pentru tr─âsuri. [Nem╚Ť. GRUND (FARBE)].

Grund dex online | sinonim

Grund definitie

Intrare: grund
grund substantiv neutru