Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

31 defini╚Ťii pentru gruie

GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coast─â de deal. 2. Deal mic; colin─â1, delu╚Öor, movil─â. [Pl. ╚Öi: gruie] ÔÇô Et. nec.
GR├ÜIE, gruie, s. f. 1. Macara folosit─â la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (b─ârci, ancore, sc─âri de bord etc.). 2. Suport mobil care poart─â camera de luat vederi ╚Öi pe operator, pentru ├«nregistrarea unor imagini ├«n mi╚Öcare. ÔÇô Din fr. grue.
GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coast─â de deal. 2. Deal mic; colin─â1, delu╚Öor, movil─â. [Pl. ╚Öi: gruie] ÔÇô Et. nec.
GR├ÜIE, gruie, s. f. 1. Macara folosit─â la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (b─ârci, ancore, sc─âri de bord etc.). 2. Suport mobil care poart─â camera de luat vederi ╚Öi pe operator, pentru ├«nregistrarea unor imagini ├«n mi╚Öcare. ÔÇô Din fr. grue.
GRUI, gruiuri, s. n. (Regional) Pisc sau coast─â de deal; deal (mic), colin─â, movil─â. V. d├«lm─â. P─âs─âruic─â de pe grui, Om str─âin ca mine nu-i, Numa puiu cucului ├«n mijlocu codrului. ╚śEZ. XXII 73.
GR├ÜIE1, grui ╚Öi gruie, s. f. (Fran╚Ťuzism) Macara. Departe, pe cheiuri, gigantice cl─âdiri, co╚Öuri ├«nalte, silozuri, antrepozite, gruie ╚Öi elevatoare... ap─âreau confuz prin cea╚Ť─â. BART, S. M. 95. ÔŚŐ Gruie de ancor─â = macara care serve╚Öte la ridicarea ancorei pe puntea vasului. Gruie pentru b─ârci = macara care serve╚Öte la ridicarea ╚Öi la scobor├«rea b─ârcilor unui vas.
GRÚIE2, gruie, s. f. (Rar) Cocor. Pleacă departe compania a treia, Pleacă și gruiele sub naltul cerului. BENIUC, V. 76.
GR├ÜIE, gruie, s. f. (Reg.) Cocor. ÔÇô Lat. grus, gruis.
grui (deal) (reg.) s. n., art. gr├║iul; pl. gr├║iuri/gr├║ie
gr├║ie (cocor) s. f., art. gr├║ia, g.-d. art. gr├║iei; pl. gr├║ie
grui s. n., art. gr├║iul; pl. gr├║iuri/gr├║ie
gr├║ie (macara, cocor) s. f. (sil. -ie), art. gr├║ia, g.-d. art. gr├║iei; pl. gr├║ie
GRUI s. v. colină, delușor, furcă, măgură, movilă, pisc.
GRÚIE s. (MAR.) macara, muflă.
GRÚIE s. v. cocor.
GRUI s.n. v. gruie.
GR├ÜIE s.f. (Mar.) Macara ├«ntrebuin╚Ťat─â la ├«nc─ârcarea ╚Öi desc─ârcarea vapoarelor. [Pl. invar., var. grui s.n. / < fr., it. grue].
GRÚIE s. f. 1. macara la încărcarea și descărcarea navelor. 2. (cinem.) suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. (< fr. grue)
gr├║i (grui), s. n. ÔÇô 1. 1. Movil─â, colin─â, delu╚Öor. ÔÇô 2. Dulap de loitr─â la c─âru╚Ť─â. ÔÇô Var. (rar) gru┼äu. Mr. gru┼äu ÔÇ×b─ârbieÔÇŁ. Lat. grunnium ÔÇ×r├«t de porcÔÇŁ, cf. fr. groin (Candrea; Scriban); din lat. grunnire ÔÇ×a groh─âiÔÇŁ. Semantismul prezint─â un paralelism absolut cu bot ╚Öi r├«t. ├Än privin╚Ťa fonetismului, var. (atestat─â ├«n Revista critic─â, III, 156), ╚Öi mr., ca ╚Öi ├«mprumuturile din sl., indic─â limpede evolu╚Ťia cuv├«ntului. Dup─â Papahagi, Noti╚Ťe, 25, din lat. grumus ÔÇ×movil─âÔÇŁ, trecut la *grumeus. Pascu, I, 109 ╚Öi Arch. Rom., VI, 214, pleac─â de la un tracic *goroneum, reprezentant al unei r─âd─âcini gor-, ca ├«n sl. gora ÔÇ×p─âdureÔÇŁ. Spitzer, Archiv., CXXXIV, 134, propune un lat. *(c)oronium, de la corona; J. Br├╝ch, Archiv., CXXXXV, 416, lat. *grunium, ╚Öi Joh. Hubschmidt, Alpenw├Ârter roman. u. vorroman. Ursprungs, Berna, 1951, p. 14, se g├«nde╚Öte la un cuv├«nt alpin, acela╚Öi care ar fi dat fr. groin. Cf. ╚Öi B─ârbulescu, Archiva, XLV, 291-3. Der. gruie╚Ť, s. n. (colin─â); gruios, adj. (pov├«rnit). Din rom. provine rut. gruny, chruny (Miklosich, Wander., 16), ceh. gru┼ł (Meyer, Alb. St., IV, 96).
GRUI ~ie n. 1) Ridic─âtur─â de p─âm├ónt natural─â de form─â conic─â, mai mic─â dec├ót un deal, ├«nt├ólnit─â ├«n regiunile de ╚Öes sau de podi╚Ö; movil─â. 2) Por╚Ťiune de teren cu suprafa╚Ťa ├«nclinat─â; coast─â de deal; costi╚Ö─â; pant─â; pov├órni╚Ö. [Pl. ╚Öi gruiuri] /<lat. grunnium.
GR├ÜIE ~ f. rar 1) Dispozitiv construit pe principiul scripe╚Ťilor, folosit pentru ridicarea ╚Öi deplasarea (pe distan╚Ťe scurte) a obiectelor grele; macara. 2) Dispozitiv, la bordul unor nave, pentru ridicat greut─â╚Ťi mari (de p├ón─â la c├óteva tone). /<fr. grue
grui2, grúiuri, s.n. (reg.) 1. pisc, deal, colină, dâmb. 2. piscul carului; botul saniei. 3. cârlig în chei, de care se leagă bărcile.
gruiu n. 1. Tr. movil─â: da ard─â-l focul de gruiu, nÔÇÖam picioare s─â m─â suiu POP.; 2. piscul carului. [Macedo-rom. gruniu, etimologie necunoscut─â].
2) *gru─ş n., pl. ur─ş sa┼ş e (fr. grue, ÔÇ×cocorÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×elevatorÔÇŁ. V. cra─şnic 2). Dun. Mar. Elevator.
1) gru─ş n., pl. ur─ş (cp. cu lat. gr┼şnnium, r├«t, d. grunnire, a groh─âi; mrom. gru├▒─ş, b─ârbie. D. rom. vine ceh. rut. grun─ş, h├«lm. Cp. REW. 3894). Vest ╚Öi nord. Pisc, h├«lm, d├«mb (BSG. 1928, 404; GrS. 1937, 187): P─âs─âric─â de pe gru─ş Om str─âin ca mine nu-─ş (╚śez. 34, 73). Piscu carulu─ş, botu s─ânii─ş. Dun. Mar. Mare c├«rlig fixat ├«n che┼ş de care se ╚Ťin legate b─ârcile ╚Öi ╚Öalupele. V. gurgu─ş, alca.
grui s. v. COLIN─é. DELU╚śOR. FURC─é. M─éGUR─é. MOVIL─é. PISC.
GRUIE s. (MAR.) macara, mufl─â.
gruie s. v. COCOR.
gr├║i1, gruiuri, (gruiman), s.n. ÔÇô Pisc de deal; colin─â, movil─â: ÔÇ×Eu mi-s floare de pe grui / ╚śi nu-s s├óla nim─ânuiÔÇŁ (Memoria, 2001: 99). ÔÖŽ (top.) Gruimane, f├óna╚Ťe ├«n L─âpu╚Öu Rom├ónesc (Vi╚Öovan, 2008); La gruimane, deal ├«n Gro╚Öii ╚Üible╚Öului, In─âu (Vi╚Öovan, 2008); Grui, deal ├«n L─âpu╚Öu Rom├ónesc. ÔÖŽ (onom.) Gruia, Gruianu, Gruie╚Ť, nume de familie (19 persoane cu aceste nume, ├«n Maramure╚Ö, ├«n 2007): ÔÇ×Domnu are un fecior / ╚śi ├«l cheam─â Grui╚ÖorÔÇŁ (Memoria, 2001: 104). ÔÇô Lat. grunnium ÔÇ×r├ót de porcÔÇŁ (Candrea, cf. DER; Scriban, Nodex); din lat. grunnire ÔÇ×a groh─âiÔÇŁ (Scriban, DER); cuv├ónt autohton, f─âr─â corespondent ├«n albanez─â, de la rad. *guer ÔÇ×munteÔÇŁ (Russu, 1981); din tracicul *goroneum, din r─âd─âcina *gor-, ca ╚Öi sl. gora ÔÇ×p─âdureÔÇŁ (Pascu, cf. DER); et. nec. (DEX); et. nes., cf. lat. grunnium (MDA). Cuv. rom. > magh. guruj (Bakos, 1982), ucr. gruny, chruny (Miklosich, cf. DER), ceh. grun (Meyer, cf. DER).
gr├║i, gruiuri, s.n. ÔÇô 1. Pisc de deal; colin─â, movil─â: ÔÇ×Eu mi-s floare de pe grui / ╚śi nu-s s├óla nim─ânuiÔÇŁ (Memoria 2001: 99). Grui, deal ├«n L─âpu╚Öu Rom├ónesc. 2. (s.f.) Cocor; gruh─â, gruhoi (ALR 1961: 696). Grui, Gruia, n. pr.: ÔÇ×Domnu are un fecior / ╚śi ├«l cheam─â Grui╚ÖorÔÇŁ (Memoria 2001: 104). ÔÇô Cuv├ónt autohton, de la rad. *guer ÔÇ×munteÔÇŁ (Russu 1981); Cuv. rom. preluat ├«n magh. (guruj) (Bakos 1982).
GRUI-E subst. ÔÇ×cocorÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×colin─âÔÇŁ. 1. Grui-S├«nger personaj de balad─â; Gruiu, ╚Öase sate, probabil f─âr─â raport cu antroponimul, numite dup─â aspectul terenului. 2. Gruia, olt. (Sd XXII; 17 B II 167); ÔÇô munt. (C├«mp; Puc); ar. (Cara 102); cf. ╚Öi srb.-blg. đôpyj-a, -jo < blg. đôpyđ┤a (Weig); Gruia lui Novac ╚Öi Gruian, eroi de balad─â (G Dem 614 etc.). 3. Grui╚Ť─â (Ard II 106); ÔÇô Ioan (Met 95). 4. Gruan (Mar).

Gruie dex online | sinonim

Gruie definitie

Intrare: gruie (macara)
gruie 1 pl. -e substantiv feminin
  • silabisire: gru-ie
gruie 2 pl. -i substantiv feminin
  • silabisire: gru-ie
grui 2 pl. -uri substantiv neutru
grui 3 pl. -e substantiv neutru
Intrare: grui (deal)
grui 4 pl. -i substantiv neutru
grui 3 pl. -e substantiv neutru
grui 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: gruie (cocor)
gruie 1 pl. -e substantiv feminin
  • silabisire: gru-ie
Intrare: Gruie
Gruie