GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -ce, adj. (Rar) Groaznic. – Din grozav + suf. -nic.

grozávnic adj. m., pl. grozávnici; f. sg. grozávnică, pl. grozávnice