Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru grozav

GROZ├üV, -─é, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groaz─â (prin aspect, manifest─âri, consecin╚Ťe); groaznic, ├«ngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. V├ónt grozav. ÔÖŽ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calit─â╚Ťile sale; remarcabil; excep╚Ťional. ÔŚŐ Expr. A se crede grozav = a avea o p─ârere exagerat de bun─â despre sine. ÔÖŽ Curajos. ÔŚŐ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se l─âuda, a se m├óndri (├«n mod nejustificat) cu calit─â╚Ťile sale, a se groz─âvi. ÔÇô Din bg. grozav.
GROZ├üV, -─é, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groaz─â (prin aspect, manifest─âri, consecin╚Ťe); groaznic, ├«ngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. V├ónt grozav. ÔÖŽ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calit─â╚Ťile sale; remarcabil; excep╚Ťional. ÔŚŐ Expr. A se crede grozav = a avea o p─ârere exagerat de bun─â despre sine. ÔÖŽ Curajos. ÔŚŐ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se l─âuda, a se m├óndri (├«n mod nejustificat) cu calit─â╚Ťile sale, a se groz─âvi. ÔÇô Din bg. grozav.
GROZ├üV, -─é, grozavi, -e, adj. 1. Care inspir─â groaz─â; groaznic, ├«ngrozitor, insp─âim├«nt─âtor, teribil. Grozavul v├«nt se zbate-n largul z─ârii ╚śi norii-mbrac─â hain─â de v─âp─âi. CO╚śBUC, P. II 73. Cum ├«l v─âzu fata c─â este a╚Öa de grozav [balaurul], ni╚Öte r─âcori o apucar─â ╚Öi i se f─âcu p─ârul m─âciuc─â de fric─â. ISPIRESCU, L. 18. Oh, grozave minute, pe care ├«n veci nu le voi uita! NEGRUZZI, S. I 62. ÔŚŐ (Adverbial) Femeia lui Ipate ├«ncepe atunci a ╚Ťipa grozav. CREANG─é, P. 178. 2. Foarte mare, extraordinar. Sim╚Ťea pe piept o greutate grozav─â, parc─â ╚Ťinea pe coastele lui boii. CAMILAR, TEM. 102. Foaie verde, verde mac, Ochii lelei tare-mi plac, De pe uli╚Ť─â m─â trag, ╚śi grozav necaz ├«mi fac. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 36. ÔÖŽ (Adverbial) a) Tare, mult, teribil. Mi-ar conveni grozav pe aceste vremuri de criz─â s─â se poat─â realiza ideea dv. CARAGIALE, O. VII 413. ├Äl tr├«nti a╚Öa de grozav, de ├«l b─âg─â p├«n─â ├«n g├«t ├«n p─âm├«nt. ISPIRESCU, L. 88. b) (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. ┬źde┬╗, exprim─â ideea superlativului) Foarte, extrem de... groaznic de... ├Änv─â╚Ťam la domnu Trandafir, ├«ntr-o odaie care mi se p─ârea atunci grozav de mare. SADOVEANU, E. 110 Aici a c─âzut odat─â un b─âlaur grozav de mare, care v─ârsa j─âratec pe gur─â. CREANG─é, P. 121. 3. De seam─â, remarcabil; extraordinar. Prive╚Öte ├«n vitrina magazinului la varietatea stofelor. Nu s├«nt grozave. SAHIA, N. 98. Ce a scris el a╚Öa grozav ca s─â se lege de al╚Ťii? VLAHU╚Ü─é, la TDRG. ÔŚŐ Expr. A se crede grozav = a avea despre sine o p─ârere prea bun─â. 4. Curajos. Adic─â ce-i fi zic├«nd c─â d-ta e╚Öti grozav, ha? Dumitale nu ╚Ť-e fric─â? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ÔŚŐ (Substantivat, ironic, ├«n expr. ) A face pe grozavul = a se ar─âta mai curajos dec├«t este; a se groz─âvi (├«n ceea ce prive╚Öte curajul, inteligen╚Ťa etc.).
grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve
grozáv adj. m., pl. grozávi; f. sg. grozávă, pl. grozáve
GROZÁV adj., adv. 1. adj. v. îngrozitor. 2. adj. v. atroce. 3. adj. v. cumplit. 4. adj. v. zdravăn. 5. adv. v. sfâșietor. 6. adj. v. extraordinar. 7. adj. v. bun. 8. adv. v. foarte.
GROZÁV adj. v.[1] diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.
Grozav Ôëá obi╚Önuit, ordinar
GROZ├üV1 ~─â (~i, ~e) 1) Care provoac─â groaz─â; care ├«nsp─âim├ónt─â; groaznic; ├«nsp─âim├ónt─âtor; ├«ngrozitor; stra╚Önic; sinistru. 2) ╚Öi adverbial Care este neobi╚Önuit; ie╚Öit din comun; extrem de; extraordinar; amarnic; stra╚Önic. * A se crede ~ a avea o p─ârere exagerat─â despre calit─â╚Ťile sale; a fi ├«ncrezut. /<bulg. grozav
GROZÁV2 ~i m.: A (o) face pe ~ul a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /<bulg. grozav
grozav a. 1. ce insufl─â groaz─â; 2. (ironic) ful─âu, palavragiu: da grozav mai e╚Öti! [Slav. GROZAV┼Č, ur├«cios]. ÔĽĹ adv. foarte: grozav de ur├«t (dar ╚Öi grozav de bine).
groz├ív, -─â adj. (bg. grozav, vsl. grozav┼ş. V. groaz─â). Teribil, formidabil: o artilerie grozav─â). Oribil: crim─â grozav─â. A te face grozav (Iron.), a-╚Ť─ş da aere de om grozav. Adv. Foarte: m─â doare grozav, ur├«t grozav, grozav de ur├«t (foc de ur├«t).
grozav adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.
GROZAV adj., adv. 1. adj. cumplit, cutremur─âtor, fioros, groaznic, ├«nfior─âtor, ├«nfrico╚Ö─âtor, ├«ngrozitor, insp─âim├«nt─âtor, macabru, monstruos, oribil, s├«ngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (├«nv. ╚Öi pop.) r─âu. (O crim─â ~.) 2. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, ├«nfior─âtor, ├«nfrico╚Ö─âtor, ├«ngrozitor, ├«nsp─âim├«nt─âtor, teribil. (O durere abdominal─â ~.) 3. adj. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, infernal, ├«nfior─âtor, ├«ngrozitor, ├«nsp─âim├«nt─âtor, n─âprasnic, stra╚Önic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) ├«ndr─âcit, turbat. (O vijelie ~.) 4. adj. stra╚Önic, teribil, zdrav─ân, (fam.) sf├«nt, (fig.) s─ân─âtos. (I-a tras o b─âtaie ~.) 5. adv. excep╚Ťional, extraordinar, nemaipomenit, sf├«╚Öietor. (O melodie ~ de trist─â.) 6. adj. colosal, enorm, excep╚Ťional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, imens, infinit, neauzit, nebun, negr─âit, ne├«nchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai├«nt├«lnit, nemaipomenit, nemaiv─âzut, nesf├«r╚Öit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uria╚Ö, (livr.) mirabil, (├«nv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 7. adj. bun, stra╚Önic, zdrav─ân. (Un somn ~ l-a ref─âcut.) 8. adv. deosebit, excep╚Ťional, extraordinar, extrem, foarte, teribil. (~ de bun.)
GROZAV, boier moldovean, vornic al lui Petru Rareș. A repurtat victoria de la Feldioara (iun. 1529) asupra partizanilor lui Ferdinand I de Habsburg, adversarii lui Ioan Zápolya, pe care îl sprijinea domnul Moldovei.
GROZAV adj. 1. Grozav (Ard; Sd XIX; B─âl VI; D Buc); ÔÇô vornicul lui Petru Rare╚Ö; arma╚Ö (17 B I 230); ÔÇô diac (Cat; 16 A IX 22); Grozav/escu; -e╚Öti s. 2. Groz─âvea, mold., 1674 (RI XII 243). 3. Femininul este mai frecvent: Grozava f., mold. (17 A V 193; Ur XXII 383; Tec I; Giur 153) ÔÇô f., munt. (Sd VII 286; 16 B IV 87). 4. Cu fonet. ucr. Hrozavlea s. (Mar); frecv, cu afer., prin c─âderea lui h ÔÇô ca ├«n Ristea < Hristea: Rozavlea s. (Mar).

Grozav dex online | sinonim

Grozav definitie

Intrare: grozav
grozav adjectiv
Intrare: Grozav
Grozav