Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru groz─âvii

GROZ─éV├Ź, groz─âvesc, vb. IV. Refl. (Fam. ╚Öi depr.) A avea o impresie exagerat de bun─â despre propriile ├«nsu╚Öiri (╚Öi a face caz de ele); a se l─âuda. ÔÇô Din grozav.
GROZ─éV├ŹE, groz─âvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groaz─â. ÔÖŽ Fapt─â, situa╚Ťie, ├«nt├ómplare ├«ngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau fiin╚Ť─â ├«nfrico╚Ö─âtoare. 3. Faptul de a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â prin calit─â╚Ťile sale; ├«nsu╚Öirea deosebit─â a unui lucru; groz─âvenie. 4. (Concr.) Lucru sau fiin╚Ť─â care ├«ntrune╚Öte calit─â╚Ťi speciale, neobi╚Önuite; groz─âvenie. ÔÇô Grozav + suf. -ie.
GROZ─éV├Ź, groz─âvesc, vb. IV. Refl. (Fam. ╚Öi depr.) A avea o impresie exagerat de bun─â despre propriile ├«nsu╚Öiri (╚Öi a face caz de ele); a se l─âuda. ÔÇô Din grozav.
GROZ─éV├ŹE, groz─âvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groaz─â; fapt─â, situa╚Ťie, ├«nt├ómplare ├«ngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau fiin╚Ť─â ├«ngrozitoare. 3. Faptul de a ie╚Öi cu totul din comun prin calit─â╚Ťile sale; ├«nsu╚Öirea unui lucru cu deosebite calit─â╚Ťi; groz─âvenie. 4. (Concr.) Lucru sau fiin╚Ť─â care ├«ntrune╚Öte calit─â╚Ťi deosebite, ie╚Öite din comun; groz─âvenie. ÔÇô Grozav + suf. -ie.
GROZ─éV├Ź, groz─âvesc, vb. IV. Refl. A-╚Öi da aere, a-╚Öi da mult─â importan╚Ť─â; (├«n special) a se ar─âta mai curajos dec├«t este, a face pe grozavul. V─â groz─âvi╚Ťi ├«n acest r─âzboi... r─âzboi al boga╚Ťilor... Dar afla╚Ťi: p├«n─â la urm─â vor birui tot milioanele de s─âraci, milioane de s─âraci care azi gem. CAMILAR, N. I 365. Eu nu vorbesc fleacuri ca domni╚Öorii ─â╚Ötia care vin cu p─âl─âria-n cap, se groz─âvesc, mint ╚Öi nu-s capabili s─â scrie un r├«nd cumsecade. REBREANU, R. I 210. ÔÖŽ (Familiar, urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) A se l─âuda, a se fuduli. Se groz─âve╚Öte cu ispr─âvile sale.
GROZ─éV├ŹE, groz─âvii, s. f. 1. Fapt─â, situa╚Ťie sau ├«nt├«mplare ├«ngrozitoare, ├«nfrico╚Ö─âtoare; oroare, urgie. G├«ndurile fugeau cu ani ├«n urm─â, la groz─âviile r─âzboiului. CAMILAR, TEM. 58. Atunci, groz─âvie mare!... cum─âtrul lup se ╚Öi ar─ât─â in prag! CREANG─é, P. 27. ÔÖŽ Fiin╚Ť─â, ar─âtare groaznic─â; monstru. ├Än arcane de p─âdure groz─âvie ce sp─âim├«nt─â, Aurora-nt├«rziat─â nu s-arat─â sub frunzi╚Ö, ├Äntunerecul ├«n cale i s-a pus ├«n curmezi╚Ö. MACEDONSKI, O I 115. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Aceasta nu ╚Ťi-a mai ajuta acuma nimic─â, tu, groz─âvie de femeie! SBIERA, P. 114. 2. (Familiar) Lucru mare, grozav, extraordinar. P─âl─âria mea era o groz─âvie: la betelia care o ├«nf─â╚Öura era cusut ├«n dreapta un pistol albastru, de tinichea. STANCU, D. 242. ╚śi doar nu era cine ╚Ötie ce groz─âvie la trup, era un om mijlociu, ciol─ânos, smolit la fa╚Ť─â, un om ca mul╚Ťi al╚Ťii. SADOVEANU, P. 246. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Pajura neagr─â au zburat cu d├«nsul ╚Öi cu acea groz─âvie, de greutate pe spatele sale spre lumea alb─â. SBIERA, P. 87. 3. (├Änvechit) Cruzime. C├«nd de ( = ╚Öi) c├«nd, br─âzduind cerul, fulgerul sc├«nteietor Preste undele muginde le-ar─âta cu groz─âvie Cum plutea... le╚Öile fra╚Ťilor lor. NEGRUZZI, S. II 7.
!groz─âv├ş (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se groz─âv├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se groz─âve├í; conj. prez. 3 s─â se groz─âve├ísc─â
groz─âv├şe s. f., art. groz─âv├şa, g.-d. art. groz─âv├şei; pl. groz─âv├şi, art. groz─âv├şile
groz─âv├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. groz─âv├ęsc, imperf. 3 sg. groz─âve├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. groz─âve├ísc─â
groz─âv├şe s. f., art. groz─âv├şa, g.-d. art. groz─âv├şei; pl. groz─âv├şi, art. groz─âv├şile
GROZ─éV├Ź vb. v. ├«ng├ómfa.
GROZ─éV├Ź vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, slu╚Ťi, str├ómba, ur├ó╚Ťi.
GROZ─éV├ŹE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) groz─âvenie, (├«nv. ╚Öi reg.) str─â╚Önicie, (├«nv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. v. dezastru.
GROZ─éV├ŹE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, diformitate, duium, ferocitate, gr─âmad─â, h├ódo╚Öenie, mul╚Ťime, ne├«ndurare, neomenie, poceal─â, potop, puhoi, puzderie, r─âutate, s─âlb─âticie, slu╚Ťenie, sumedenie, ur├óciune, ur├ó╚Ťenie, violen╚Ť─â, vitregie.
A SE GROZ─éV├Ź m─â ~├ęsc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-╚Öi da aere (av├ónd o p─ârere exagerat─â despre propria persoan─â). /Din grozav
GROZ─éV├ŹE ~i f. 1) Fapt─â, ├«nt├ómplare sau vorb─â ├«ngrozitoare. 2) Fiin╚Ť─â sau lucru (real ori ├«nchipuit) care provoac─â groaz─â. O ~ de ploaie. 3) Fiin╚Ť─â sau lucru grozav. /grozav + suf. ~ie
groz─âv├şi s.f. pl. (├«nv.) palavre.
groz─âvie f. 1. fapt─â grozav─â; 2. pl. fam. palavre.
groz─âv├ęnie ╚Öi groz─âv├şe f. (d. grozav). Caracteru de a fi grozav. Fapt─â grozav─â, care inspir─â oroare: groz─âvia unu─ş r─âzbo─ş, unu─ş incendi┼ş.
groz─âv├ęsc (m─â) v. refl. (d. grozav). M─â fac grozav, ├«m─ş da┼ş aere de om grozav.
grozăvi vb. v. DEFORMA. DESFIGURA. POCI. SCHIMONOSI. SLUȚI. STRÎMBA. URÎȚI.
GROZ─éVI vb. a se f─âli, a se fuduli, a se infatua, a se ├«mp─âuna, a se ├«nfumura, a se ├«ng├«mfa, a se l─âuda, a se m├«ndri, a se seme╚Ťi, (rar) a se trufi, (├«nv. ╚Öi pop.) a se m─âri, (pop.) a se p─âuni, (reg.) a se b├«rzoia, a se f─âlo╚Öi, a se marghioli, a se sf─âto╚Öi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se mar╚Ťafoi, (Transilv. ╚Öi Ban.) a se n─âscocor├«, (├«nv.) a se ├«n─âl╚Ťa, a se prea├«n─âl╚Ťa, a se pream─âri, a se prear─âdica, a se ridica, (fam. fig.) a se ├«nfoia, a se umfla, (arg.) a se ╚Öuc─âri. (Nu te mai ~ at├«ta!)
groz─âvie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. DIFORMITATE. DUIUM. FEROCITATE. GR─éMAD─é. H├ÄDO╚śENIE. MUL╚ÜIME. NE├ÄNDURARE. NEOMENIE. POCEAL─é. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. R─éUTATE. S─éLB─éTICIE. SLU╚ÜENIE. SUMEDENIE. UR├ÄCIUNE. UR├Ä╚ÜENIE. VIOLEN╚Ü─é. VITREGIE.
GROZĂVIE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)
groz─âvi, groz─âvesc v. r. (peior.) a avea o impresie exagerat de bun─â despre propriile sale calit─â╚Ťi; a se l─âuda ├«n mod exagerat

Groz─âvii dex online | sinonim

Groz─âvii definitie

Intrare: groz─âvi
groz─âvi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: groz─âvie
groz─âvie substantiv feminin
Intrare: groz─âvii
groz─âvii