grosolănie definitie

11 definiții pentru grosolănie

GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. -ie.
GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. -ie.
GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă sau vorbă grosolană; obrăznicie, bădărănie.
grosolăníe s. f., art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníile
grosolăníe s. f., art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníile
GROSOLĂNÍE s. bădărănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, râtănie, (rar fig.) necioplire. (Ai comis o ~.)
Grosolănie ≠ amabilitate, gentilețe, politețe
GROSOLĂNÍE ~i f. 1) Manifestare de om grosolan; dobitocie; brutalitate. 2) Atitudine grosolană. /grosolan + suf. ~ie
grosolănie f. vorbă sau faptă grosolană.
*grosolăníe f. (d. grosolan). Caracteru de a fi grosolan. Mojicie.
GROSOLĂNIE s. bădărănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (Ai comis o ~.)

grosolănie dex

Intrare: grosolănie
grosolănie substantiv feminin