GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

GROSÍME, grosimi, s. f. Circumferință; diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

GROSÍME, grosimi, s. f. 1. Diametrul secțiunii transversale a unui corp de formă cilindrică. Grosimea unui trunchi. Grosimea unui arbore. 2. Dimensiunea cea mai mică a secțiunii transversale dreptunghiulare a unui corp. V. lățime. Grosimea unui zid. 3. Distanța cea mai mică dintre fețele unui strat. V. adîncime, înălțime. Grosimea unui strat de pămînt.

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

GROSÍME s. v. circumferință.

GROSÍME s. v. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate.

GROSÍME ~i f. 1) Diametru al secțiunii transversale a unui corp cilindric. ~ea copacului. 2) Dimensiunea secțiunii transversale în plan orizontal a unui corp. ~ea sticlei. 3) Distanță dintre baza și suprafața unui corp sau dintre două (sau mai multe) fețe paralele ale lui. [G.-D. grosimii] /gros + suf. ~ime

grosime f. volumul celui gros.

grosíme f. Calitatea de a fi gros.

GROSIME s. circumferință. (~ unui trunchi de copac.)

grosime s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEȚE. INDELICATEȚE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÎRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINȚĂ. NEPOLITEȚE. ȚĂRĂNIE. VULGARITATE.

a-i lua (cuiva) grosimea expr. a bate