gropniță definitie

10 definiții pentru gropniță

GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. (Învechit și arhaizant) Cavou, criptă. Se opriră lîngă bisericuța sfîntului Ion, privind valea. Dedesubtul lor era gropnița unde stăteau înșirate țestele lucii ale monahilor adormiți. SADOVEANU, F. J. 32.
grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe
grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe
GRÓPNIȚĂ s. v. cavou, criptă.
GRÓPNIȚĂ ~e f. 1) Încăpere între pronaosul și naosul unei biserici în care se află, de obicei, mormintele ctitorilor. 2) Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situat lângă o biserică. /<bulg. grobnica
gropniță f. (termen învechit) cimitir într’o biserică.
grópniță f., pl. e și (est) ĭ (vsl. grobĭnica, rus. -ica, gropniță. V. groapă). Cimitir în curtea uneĭ bisericĭ (Vechĭ). Osuariŭ, becĭu în care se adună oasele săracilor dezgropațĭ. Cavoŭ. Groapă părăsită la o mină. V. grobnic.
gropniță s. v. CAVOU. CRIPTĂ.

gropniță dex

Intrare: gropniță
gropniță substantiv feminin