Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru gropar

GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.
GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.
GROPÁR, gropari, s. m. l. Cel care se ocupă cu săpatul gropilor la cimitir. Cînd au dat groparii de coșciugul lui și i-au ridicat binișor capacul putred, ce să vezi! CARAGIALE, O. I 329. ◊ Fig. Proletariatul și-a îndeplinit, in decurs de un secol, acest rol istoric de gropar al capitalismului. După primul război mondial, capitalismul a fost îngropat pe o șesime din suprafața pămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 74, 6/2. 2. (Entom.) Necrofor.
gropár s. m., pl. gropári
gropár s. m., pl. gropári
GROPÁR s. 1. (reg.) gropaș, gropnicer, săpător, (Mold. și Bucov.) cioclu. (~ul sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Necrophorus) necrofor.
GROPÁR ~i m. 1) Persoană care sapă gropi pentru înhumarea celor decedați. 2) Gândac care își depune ouăle pe cadavre; necrofor. /groapă + suf. ~ar
gropar m. cel ce sapă mortului groapa, cioclu.
gropár m. (d. groapă; bg. grobar). Săpător de gropĭ la cimitir. V. cĭoclu.
GROPAR s. 1. (reg.) gropaș, gropnicer, săpător, (Mold. și Bucov.) cioclu. (~ sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Necrophorus) necrofor.
GROPÁR (< groapă) s. m. 1. Persoană care sapă gropi pentru morminte. 2. Gen de insecte coleoptere, cu corpul lung de 1,2-3 cm și elitre scurte decât abdomenul, ce depun ouă le pe cadavre de animale, pe care adeseori le îngroapă pentru a le servi drept hrană larvelor după eclozare (Necrophorus); necrofor.

gropar definitie

gropar dex

Intrare: gropar
gropar substantiv masculin admite vocativul