Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru gropar

GROP├üR, gropari, s. m. 1. Persoan─â care se ocup─â cu s─âparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. ÔÇô Groap─â + suf. -ar.
GROP├üR, gropari, s. m. 1. Persoan─â care se ocup─â cu s─âparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. ÔÇô Groap─â + suf. -ar.
GROP├üR, gropari, s. m. l. Cel care se ocup─â cu s─âpatul gropilor la cimitir. C├«nd au dat groparii de co╚Öciugul lui ╚Öi i-au ridicat bini╚Öor capacul putred, ce s─â vezi! CARAGIALE, O. I 329. ÔŚŐ Fig. Proletariatul ╚Öi-a ├«ndeplinit, in decurs de un secol, acest rol istoric de gropar al capitalismului. Dup─â primul r─âzboi mondial, capitalismul a fost ├«ngropat pe o ╚Öesime din suprafa╚Ťa p─âm├«ntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 74, 6/2. 2. (Entom.) Necrofor.
gropár s. m., pl. gropári
gropár s. m., pl. gropári
GROPÁR s. 1. (reg.) gropaș, gropnicer, săpător, (Mold. și Bucov.) cioclu. (~ul sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Necrophorus) necrofor.
GROP├üR ~i m. 1) Persoan─â care sap─â gropi pentru ├«nhumarea celor deceda╚Ťi. 2) G├óndac care ├«╚Öi depune ou─âle pe cadavre; necrofor. /groap─â + suf. ~ar
gropar m. cel ce sap─â mortului groapa, cioclu.
grop├ír m. (d. groap─â; bg. grobar). S─âp─âtor de grop─ş la cimitir. V. c─şoclu.
GROPAR s. 1. (reg.) gropaș, gropnicer, săpător, (Mold. și Bucov.) cioclu. (~ sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Necrophorus) necrofor.
GROPÁR (< groapă) s. m. 1. Persoană care sapă gropi pentru morminte. 2. Gen de insecte coleoptere, cu corpul lung de 1,2-3 cm și elitre scurte decât abdomenul, ce depun ouă le pe cadavre de animale, pe care adeseori le îngroapă pentru a le servi drept hrană larvelor după eclozare (Necrophorus); necrofor.

Gropar dex online | sinonim

Gropar definitie

Intrare: gropar
gropar substantiv masculin admite vocativul