Dicționare ale limbii române

O definiție pentru gromolnic

gromólnic și -óvnic n., pl. e (vsl. gromovĭnikŭ, d. gromŭ, tunet, rus. grom. V. pogrom. Cp. cu ceasornic). Vechĭ. Carte care prezicea viitoru după tunete și fulgere. V. trepetnic.

gromolnic definitie

gromolnic dex

Intrare: gromolnic
gromolnic