grohot definitie

13 definiții pentru grohot

GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.
GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.
GRÓHOT, grohote, s. n. Grohăit.
gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote
gróhot s. n., pl. gróhote
GRÓHOT s. grohotiș. (Loc acoperit cu ~.)
GRÓHOT s. v. grohăit, grohăitură, guițare, guițat, guițătură.
GRÓHOT ~e n. Grămadă de bucăți de rocă, formată la poalele munților și pantelor în urma sfărâmării stâncilor. /Din a grohoti
gróhot n., pl. e (vsl. grohotŭ, zgomot, adică „de năruire”; rus. sîrb. grohot, hohot. V. trohot). Vest. Dărămătură, surpătură (de deal, de munte), grohotiș: un bîrlog astupat de grohot (NPl. Ceaur, 48).
GROHOT s. grohotiș. (Loc acoperit cu ~.)
grohot s. v. GROHĂIT. GROHĂITURĂ. GUIȚAT. GUIȚĂTURĂ.
gróhot, grohote, s.n. – Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor: „Un om a văzut într-o noapte flăcări jucând în preluca aceea, din grohotu’ (surpăturile) de sub coasta dealului...” (Bilțiu-Dăncuș). ♦ (top.) Grohot, deal în Băiuț și Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008); Grohotu, munte în Borșa. – Din vsl. grohotǔ „zgomot”, cf. rus. grohot (Scriban); probabil formă onomatopeică (DEX); din rus. grohot „zgomot produs de năruirea pietrelor” (MDA).
gróhot, -e, s.n. – Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor. (top.) Grohotu, munte în Borșa. – Din rus. grohot (MDA).

grohot dex

Intrare: grohot
grohot substantiv neutru