grohăitură definitie

7 definiții pentru grohăitură

GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.
GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.
GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. (Fig.) Cînd își repezea mîna asupra unui tip voinic cu niște ochi umflați, de bandit, acesta scotea, din gîtul acoperit în grăsime, o succesiune de grohăituri. CAMILAR, N. II 141.
grohăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri
grohăitúră s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri
GROHĂITÚRĂ s. v. guițat.
GROHĂITU s. grohăit, guițat, guițătură, (reg.) grohot. (~ porcului.)

grohăitură dex

Intrare: grohăitură
grohăitură substantiv feminin
  • silabisire: gro-hă-i-