GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj. Care grohăie. ◊ Fig. (Depreciativ, despre glasul omului) Colonelul mormăi cu un glas înecat, răgușit, grohăitor. DUMITRIU, V. L. 87.

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitór adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre