grohăire definitie

2 intrări

14 definiții pentru grohăire

GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.
GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.
GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.
GROHĂÍ, gróhăi, vb. IV. (Obișnuit la pers. 3) Intranz. (Despre porci și mistreți) A scoate grohăituri. În coteț scroafa a adormit, tolănită, grohăind molcom către cei doisprezece purcei care o sug, lacomi. CAMILAR, TEM. 50. Purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos. REBREANU, R. I 147. Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei. CREANGĂ, A. 21. ◊ Fig. (Depreciativ, despre oameni) Rămas la masă... chiaburul rîse iarăși mușcător, grohăind de veselie ațîțătoare. DUMITRIU, N. 241. – Prez. ind. și: grohăiesc (BOGZA, C. O. 129).
grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie
grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri
grohăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gróhăie; imperf. 3 sg. grohăiá
grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri
GROHĂÍ vb. v. guița.
A GROHĂÍ pers. 3 gróhăie intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, groase și scurte, caracteristice speciei; a face „groh-groh”. /groh + suf. ~ăi
grohăì v. a striga din gât ca porcul. [Onomatopee].
gróhăĭ și (maĭ rar) gróhoĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. care arată glasu porculuĭ bătrîn, care glas seamănă cu huruitu prăbușiriĭ și măcinăriĭ. E o var. grohotésc și rudă cu lat. grundire, grunnire, vfr. gronir, nfr. grogner, gronder, germ. grunzen ș. a.). Se zice despre glasu porculuĭ mulțămit orĭ furios. V. tr. (și gruhăĭ, d. rus. grúhnutĭsĕa, a se prăbuși cu huruĭală. V. Bern. 1, 357). Bat și separ de pleavă cerealele la arie (Șez. 30, 169). V. gîrtonesc, guiț.
GROHĂI vb. a guița, (reg.) a grohoti, a gurui, (Ban. și Olt.) a coicăi, (Mold. și Bucov.) a covița, a covițăi. (Porcul ~.)

grohăire dex

Intrare: grohăi
grohăi 2 1 -iesc intranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
grohăi 1 1 -i intranzitiv conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
Intrare: grohăire
grohăire substantiv feminin