GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană (având titlul de contesă); soție de grof. – Grof + suf. -oaie.

GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană[1] (având titlul de contesă); soție de grof. – Grof + suf. -oaie.

GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Transilv.; rar, cu sens depreciativ) Soție de grof. Acolo pe cine află? Pe soru-sa, gătită – doamne, ca o grofoaie și făcînd de mîncare. RETEGANUL, P. V 24.

grofoáie (reg.) s. f., art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie

grofoáie s. f., art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie