grobian definitie

12 definiții pentru grobian

GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Mold., Transilv.) Bădăran, necioplit, grosolan. Dacă ai știut că ai un bunic așa de grobian, pentru ce m-ai îndemnat să mă lupt cu el? CREANGĂ, P. 53. – Pronunțat: -bi-an.
grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne
grobián adj. m. (sil. -bi-an), pl. grobiéni (sil. -bi-eni); f. sg. grobiánă, pl. grobiéne
GROBIÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.
GROBIÁN, -Ă adj. prost crescut, mitocan, mojic, grosolan; grob. (< germ. grobian)
grobián (grobiéni), s. m. – Grosolan, bădăran. Germ. grobian, în parte prin intermediul pol. grobian, rus. grubianŭ (Cihac, II, 130; Sanzewitsch 204; DAR). – Der. grobienie, s. f. (grosolănie).
GROBIÁN ~ánă (~éni, ~éne) și substantival Care vădește lipsă de educație; cu apucături grosolane; mârlan; mojic; bădăran; mitocan. /<germ. grobian
grobian a. Mold. mojic: un bunic așa de grobian CR. [Nemț. GROBIAN].
grobián, -ă saŭ -că s. și adj., pl. ĭenĭ, ĭence (rus. grubiĭánŭ, -nka, pol. grubian și grobian, sîrb. grubiĭán, d. germ. grobian, om mojic, necĭoplit, rudă cu vsl. grombŭ, rom. grumb, necĭoplit). Trans. Mold. Mojican, necĭoplit, fără maniere. – Și grubian. V. grosolan.
grobian adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN, MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

grobian dex

Intrare: grobian
grobian adjectiv
  • silabisire: gro-bi-an