groază definitie

2 intrări

17 definiții pentru groază

GROÁZĂ s. f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (Concr.) Persoană sau lucru care îngrozește. 2. Fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...). – Din sl. groza.
GROÁZĂ s. f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (Concr.) Persoană sau lucru care îngrozește. 2. Fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...). – Din sl. groza.
GROÁZĂ s. f. 1. Frică, spaimă mare provocată de un lucru înfiorător, de o nenorocire sau de un pericol mare. Înmărmurit de groază. Țipete de groază. ▭ Groaza morții îi dispăruse ca prin farmec. BART, E. 351. Întoarse capul cu groază, îndreptîndu-se înspre casa Gherghinei. BUJOR, S. 75. Căzu ca moartă de groază pe peptul lui. EMINESCU, N. 11. ◊ Expr. Ți-e mai mare groaza (să... ), se spune în legătură cu ceva înfiorător, îngrozitor. Cîrn, fără nas și fără urechi, de-ți era mai mare groaza să te uiți la dînsul. ȘEZ. II 156. A umple (pe cineva) de groază sau a băga, a vîrî (pe cineva) în groază (sau groază în cineva) sau a face groază (cuiva) = a înfricoșa, a înspăimînta, a îngrozi (pe cineva). Am tăiat atîtea capete ca să vîr groază. SADOVEANU, O. VII 142. A-l apuca sau a-l lua (pe cineva) groaza = a se înfricoșa, a se îngrozi. M-a luat groaza cînd am trecut pe lîngă lan și l-am văzut cîtu-i de mare. CREANGĂ, P. 157. Cîteodată [flăcăii] mai chiuiesc cu toții, de te ia groaza, nemaiștiind ce-i. ȘEZ. III 183. A intra sau a băga (pe cineva) în groază (sau în toate grozile morții) v. băga. ♦ (Concretizat) Persoană sau lucru care îngrozește, care înfricoșează. Iar la stînga domnului, Domnului și banului, Șed Buzeștii și Căpleștii, Căpitanii oștilor Și groaza păgînilor. TEODORESCU, P. P. 478. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Mulțime, cantitate mare, sumedenie. Costă o groază de parale. ▭ Îi trecea prin cap o groază de pogoane de porumb uscat, care trebuie cules. PREDA, Î. 176. S-arată, măi tată, o groază de mistreți. SADOVEANU, O. I 291. Am treabă la canțilerie, am o groază de avizuri de făcut. CARAGIALE, la TDRG. – Forme gramaticale: gen.-dat. groazei. – Pl.: (numai în expr.) grozi.
groáză s. f., g.-d. art. groázei
groáză s. f., g.-d. art. groázei
GROÁZĂ s. încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărâre, (înv. și reg.) scârbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimântare, spăimântătură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.)
GROÁZĂ s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
groáză (-ze), s. f.1. Teroare, spaimă. – 2. Mulțime, puzderie, cantitate mare. Sl. (bg., sb.) groza (Miklosich, Slaw., Elem., 18; Cihac, II, 130); sensul 2 apare și în slov. (cf. amar, și sp. de miedo). – Der. grozav, adj. (cumplit; oribil; minunat, excelent; uriaș, nemaipomenit), cf. bg. grozav; grozliv, adj. (înv., îngrozitor), cf. rus. grozlivyĭ „amenințător”; groaznic (var. Mold. groznic), adj. (oribil, înspăimîntător), cf. sl. groznyĭ; groznicie, s. f. (oroare); grozavnic, adj. (înv., înspăimîntător); groznicește, adv. (îngrozitor); grozăvi, vb. refl. (înv., a amenința; a privi cu ferocitate; a deveni cumplit sau excelent); grozăvie, s. f. (monstruozitate; ferocitate; oroare; teroare); grozăvenie, s. f. (oroare; fanfaronadă); îngrozi, vb. (a speria, a înspăimînta; a amenința); îngrozitor, adj. (cumplit, oribil); îngrozitură (var. îngroziciune), s. f. (înv., oroare).
GROÁZĂ f. 1) Spaimă foarte mare. A înmărmuri de ~. 2) fig. (despre ființe, lucruri) Mulțime mare; grozăvenie; sumedenie; puzderie. [G.-D. groazei] /<sl. groza
groază f. 1. spaimă mare: grozile morții; 2. mulțime foarte mare: o groază de oameni. [Slav. GROZA].
groáză f., pl. e (vsl. bg. sîrb. groza, groază; rus. grozá, amenințare). Oroare: Teroare. Fig. Mare cantitate (cp. cu droaĭe și întuneric): o groază de lume, de banĭ. Mĭ-e groază de, simt groază de.
groa s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.
GROA s. încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.)
groáză s. f. în sint. de groază Groaznic ◊ „[La cămine] cu cazarea e de groază. Cel puțin în B1, B2 și E, căminele mediciniste.” R.l. 27 X 92 p. 6
ANIMUS MEMINISSE HORRET (lat.) îi e groază sufletului meu să-și amintească – Vergiliu, „Eneida”, II, 12. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. V. și Horresco referens.
GROAZĂ subst. 1. – b. (Ștef). 2. Groz moșnean (AO X 128); -escu; -ești și -inți ss.; -u, dobr. (RI XI 211) și ipot. (prin afer.) Rozu (Puc). – f. (Cat); ipot. (cu afer.) Roza, Dicu, 1799, sătean (Olt). 3. Grozea pren., mold. (P14); frecv. mold. (Dm; C Ștef). 4. Grozin (16 A IV 15) și ipot.: Rozin act. 5. Grozuță b. act. Ca nume de incantație destul de frecvent (să ținem seama și de derivatul Grozav) numele a putut intra tn categoria celor pasibile de scurtare prin afereză.
a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit.

groază dex

Intrare: groază
groază (numai) singular substantiv feminin
Intrare: Groază
Groază