groșcior definitie

18 definiții pentru groșcior

GROSCIÓR, -OÁRĂ, grosciori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Grosuț. 2. S. n. (Pop.) Smântâna care se formează deasupra laptelui (de vacă) nefiert. [Var.: groșciór, -oáră adj., s. n.] – Gros + suf. -cior.
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.
GROSCIÓR, -OÁRĂ, grosciori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Grosuț. 2. S. n. (Pop.) Smântâna care se formează deasupra laptelui (de vacă) nefiert. [Var.: groșciór, -oáră adj., s. n.] – Gros + suf. -cior.
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. V. groscior.
GROSCIÓR, -OÁRĂ, grosciori, -oare, adj. Grosuț. Zări într-un stufiș de copaci un fag înalt și groscior, și, cît te ștergi la un ochi, îl doborî la pămînt. POPESCU, B. IV 55.
GROȘCIÓR s. n. (Popular) Smîntînă de pe laptele prins. Cînd punea mama laptele la prins, eu, fie post, fie cîșlegi, de pe a doua zi și începeam a linchi groșciorul de pe deasupra oalelor. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (Transilv.) groștiór s. n.
GROȘTIÓR s. n. v. groșcior.
grosciór1 (-cior) adj. m., pl. groscióri; f. groscioáră, pl. groscioáre
grosciór2 (pop.) (-cior) s. n.
grosciór adj. m. (sil. -cior), pl. groscióri; f. sg. groscioáră, pl. groscioáre
grosciór s. n. (sil. -cior)
GROSCIÓR adj. v. grosuț.
GROSCIÓR1 ~oáră (~óri, ~oáre) (diminutiv de la gros) Care este cam gros; destul de gros; grosuț. /gros + suf. ~cior
GROSCIÓR2 n. pop. Smântână care se adună la suprafața laptelui crud de vacă. /gros + suf. ~cior
groscĭór, -oáră adj. Vest. Grosuț, cam gros.
GROSCIOR adj. grosuț. (Un material mai ~.)
groștiór, (groșcior), s.n. – (reg.) Smântâna care se alege deasupra laptelui nefiert: „Care se alé în cănți de lut, deasupra, dacă se pune laptele proaspăt, nesert, la prins” (Faiciuc, 1998); „Că laptele mi l-o luat, / Groștíorul mi l-o strâcat” (Memoria, 2001: 55). (Trans. de Nord și Maram., respectiv în Maram. din dreapta Tisei). ♦ În expr. groștior din țâță = smântână din laptele de mamă, folosit ca medicament pentru a înlătura „carnea roșie care se face la ochi” (Dăncuș, 2010). ♦ (onom.) Groștíoru, poreclă în Gârdani. – Var. a lui groscior (< gros „dens; gras” + suf. -cior) (DEX, MDA).
groștiór, (groșcior), s.n. – Smântâna care se alege deasupra laptelui nefiert: „Care se alé în cănți de lut, deasupra, dacă se pune laptele proaspăt, nesert, la prins” (Faiciuc 1998); „Că laptele mi l-o luat, / Groștíorul mi l-o strâcat” (Memoria 2001: 55). Atestat doar în Transilvania de nord și Maramureș (ALR 1956: 305). Groștíoru, poreclă în Gârdani-Codru. – Din gros „dens; gras” + -tior.

groșcior dex

Intrare: groscior (adj.)
groșcior 1 adj. adjectiv
groscior 1 adj. adjectiv
  • silabisire: gros-cior
Intrare: groscior (smântână)
groscior 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: gros-cior
groșcior 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
groștior (numai) singular substantiv neutru