grivei definitie

4 intrări

26 definiții pentru grivei

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Mai ales despre cîini și păsări) Pătat cu alb și negru; pestriț. Cînii ciobănești de la noi... au... părul lățos și mai totdeauna griv. La TDRG. ◊ (Poetic) Îi văd [Balcanii] lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193.
GRIVÉI, grivei, adj. m. (Despre animale) Griv, pestriț (cu pete albe și negre). De unde vii, Cella?... – De unde vin toți... îmi răspunse ea mîngîindu-și iedul grivei ce-o împungea cu coarnele. DELAVRANCEA, S. 69.
griv1 (pop.) adj. m., pl. grivi; f. grívă, pl. gríve
griv2 (pop.) s. m., pl. grivi
*grívă (pop.) s. f., g.-d. art. grívei; pl. gríve
grivéi (reg.) adj. m., pl. grivéi
*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.
griv adj. m., pl. grivi; f. sg. grívă, pl. gríve
grivéi adj. m., pl. grivéi
GRIV adj. v. pestriț.
GRIVÉI adj. v. griv, pestriț.
griv (grívă), adj. – Cenușiu, pestriț, gri cu alb. – Mr. griv. Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98), cf. sb. grivast, ngr. γρίβος. – Der. grivei, s. m. (nume de cîine); grivan, s. m. (șobolan).
GRIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre câini, păsări) Care este pătat cu alb și negru. /<bulg. griv
GRIVÉI adj. v. GRIV. /griv + suf. ~ei
grívă, gríve, s.f. (pop.) cățea (vărgată la gât).
griv a. vărgat cu alb și negru (vorbind de câini). [Serb. GRIVO].
grivă f. cățea, mai ales vărgată la gât: departe ca griva de iepure PANN.
griveiu a. pestriț. ║ m. nume de câine.
griv, -ă adj. (bg. griv, ngr. grivos). Munt. ș. a. Cenușiŭ, ser, sur, sein (ca șoaricele): pisică, lînă grivă. Prov. E departe Griva (nume de cățea) de ĭepure, e mare depărtare (maĭ este) pînă la reușită.
grivéĭ m. (d. griv). Nume de cîne.
GRIV adj. pestriț, (rar) grivei. (Cîine ~.)
grivei adj. v. GRIV. PESTRIȚ.

grivei dex

Intrare: griv
griv adjectiv
Intrare: grivei
grivei adjectiv
Intrare: Grivei
Grivei
Intrare: grivă
grivă