GRIV, -Ă, grivi, -e,
adj. (
Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊
Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din
bg. griv. GRIV, -Ă, grivi, -e,
adj. (
Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊
Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din
bg. griv. GRIV, -Ă, grivi, -e,
adj. (Mai ales despre cîini și păsări) Pătat cu alb și negru; pestriț. Cînii ciobănești de la noi... au... părul lățos și mai totdeauna griv. La TDRG. ◊ (Poetic) Îi văd [Balcanii] lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193.
griv1 (
pop.)
adj. m.,
pl. grivi;
f. grívă,
pl. gríve
griv2 (
pop.)
s. m.,
pl. grivi
griv adj. m., pl. grivi; f. sg. grívă, pl. gríve
griv (grívă), adj. – Cenușiu, pestriț, gri cu alb. –
Mr. griv.
Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98),
cf. sb. grivast,
ngr. γρίβος. –
Der. grivei,
s. m. (nume de cîine); grivan,
s. m. (șobolan).
GRIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre câini, păsări) Care este pătat cu alb și negru. /<bulg. griv griv a. vărgat cu alb și negru (vorbind de câini). [Serb. GRIVO].
griv, -ă adj. (bg. griv, ngr. grivos). Munt. ș. a. Cenușiŭ, ser, sur, sein (ca șoaricele): pisică, lînă grivă. Prov. E departe Griva (nume de cățea) de ĭepure, e mare depărtare (maĭ este) pînă la reușită.
GRIV adj. pestriț, (rar) grivei. (Cîine ~.) GRIV adj. 1. Grivu N., băn. (LB). 2. Grivei, N. (AO XVI 344); Griva și Grivei, în uz și ca nume de cîini. 3. Grivan (Viciu 33). Griv dex online | sinonim
Griv definitie