Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru griv

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Mai ales despre cîini și păsări) Pătat cu alb și negru; pestriț. Cînii ciobănești de la noi... au... părul lățos și mai totdeauna griv. La TDRG. ◊ (Poetic) Îi văd [Balcanii] lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193.
griv1 (pop.) adj. m., pl. grivi; f. grívă, pl. gríve
griv2 (pop.) s. m., pl. grivi
griv adj. m., pl. grivi; f. sg. grívă, pl. gríve
GRIV adj. v. pestriț.
griv (grívă), adj. – Cenușiu, pestriț, gri cu alb. – Mr. griv. Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98), cf. sb. grivast, ngr. γρίβος. – Der. grivei, s. m. (nume de cîine); grivan, s. m. (șobolan).
GRIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre câini, păsări) Care este pătat cu alb și negru. /<bulg. griv
griv a. vărgat cu alb și negru (vorbind de câini). [Serb. GRIVO].
griv, -ă adj. (bg. griv, ngr. grivos). Munt. ș. a. Cenușiŭ, ser, sur, sein (ca șoaricele): pisică, lînă grivă. Prov. E departe Griva (nume de cățea) de ĭepure, e mare depărtare (maĭ este) pînă la reușită.
GRIV adj. pestriț, (rar) grivei. (Cîine ~.)
GRIV adj. 1. Grivu N., băn. (LB). 2. Grivei, N. (AO XVI 344); Griva și Grivei, în uz și ca nume de cîini. 3. Grivan (Viciu 33).

griv definitie

griv dex

Intrare: griv
griv adjectiv
Intrare: Griv
Griv