gris definitie

14 definiții pentru gris

GRIS s. n. v. griș.
GRIȘ s. n. Produs alimentar granular, obținut din boabe de grâu sau de alte cereale. [Var.: gris s. n.] – Din germ. Griess.
GRIS s. n. v. griș.
GRIȘ s. n. Produs alimentar obținut din boabe de grâu sau de alte cereale, măcinate mai mare. [Var.: gris s. n.] – Din germ. Griess.
GRIS s. n. v. griș.
GRÍSĂ s. f. v. griș.
GRIȘ s. n. Produs alimentar obținut din grîu și din alte cereale, măcinate mai mare decît pentru făină. Griș cu lapte. Găluște de griș. Budincă de griș. – Variante: gris s. n., (Mold.) grísă (HOGAȘ, DR. II 40) s. f.
griș s. n.
griș s. n.
griș s. n. – Produs alimentar obținut din boabe de grîu măcinate. – Var. grisă. Germ. Gries (Borcea 191), cf. pol. gris, sb. kris.
GRIȘ n. Produs alimentar obținut din boabe de grâu (sau alte cereale), măcinat în formă de granule mici. /<germ. Gries
griș n. 1. făină din grâu măcinat gros; 2. supă făcută dintr’însa. [Nemț. GRIES].
grísă (est) f., pl. e, și griș (vest) n., pl. urĭ (pol. gris, gryz, sîrb. kris, d. germ. griess. V. gresie). Orz orĭ grîŭ prefăcut în granule micĭ de un milimetru, orĭ și maĭ micĭ, și care se întrebuințează în bucătărie (la supă, budincĭ ș. a.) V. crupe.
GRIS, Juan (pseud. lui José Victoriano Gonzáles) (1887-1927), pictor și grafician spaniol. Stabilit la Paris (1906). Unul dintre promotorii cubismului, pe care l-a cultivat cu o extremă rigoare (seria de „Pierrots” și „Arlechini”, „Chitară galbenă”). Colaje.

gris dex

Intrare: griș
griș substantiv neutru (numai) singular
gris substantiv neutru (numai) singular
grisă substantiv feminin (numai) singular