gripă definitie

3 intrări

26 definiții pentru gripă

GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.
GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.
GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.
GRIPÁ, gripez, vb. I. Refl. (Despre piese de motoare; p. ext. despre motoare) A se bloca în timpul funcționării, datorită ungerii insuficiente, dimensiunilor necorespunzătoare etc.
GRÍPĂ s. f. Boală contagioasă acută, caracterizată prin inflamarea căilor respiratorii superioare, prin stare febrilă și dureri musculare. Gripă infecțioasă. ▭ La anii tăi, o gripă subversivă Îți poate-aduce vreo pneumonie. TOPÎRCEANU, B. 93.
gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză
grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe
gripá vb., ind. prez. 1 sg. gripéz, 3 sg. și pl. gripeáză
grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe
GRIPÁ vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)
GRÍPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.
GRIPÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor și despre motoare) A (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper].
GRÍPĂ s.f. Boală epidemică infecțioasă, manifestată mai ales prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare. [< fr. grippe].
GRIPÁ vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper)
GRÍPĂ s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)
A SE GRIPÁ1 pers. 3 se ~eáză intranz. (despre motoare) A se bloca în timpul funcționării din cauza lipsei de lubrifianți. /<fr. gripper
A SE GRIPÁ2 mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi de gripă. /<fr. gripper
GRÍPĂ ~e f. Boală contagioasă, care se manifestă prin febră, dureri musculare, tuse și guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe
gripă f. Med. un fel de catar pulmonar (= fr. grippe).
1) grípă f., pl. e (ngr. și vgr. grýps, grypós, id.). Biblia 1819, 11, 14. Gripsor, pajură. V. aliet și sorliță.
2) *grípă f., pl. e (fr. grippe [și germ. grippe], d. gripper, a apuca cu ghearele, d. vgerm. de jos gripan = vgerm. de sus grifan [ngerm. greifen], de unde vine fr. griffer, a apuca, a zgîria cu gheara, griffe, gheară, rudă cu rus. hrip, răceală la gît. V. grăbesc, grif, gripcă). Med. Un fel de catar epidemic, influență.
GRIPA vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)
GRI s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.
Grip, -ă, -e, -eiu, -ena v. Agripina I 1 b, 2, 3.
a gripa (cuiva) carburatorul expr. (er.d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex.

gripă dex

Intrare: gripă
gripă substantiv feminin
Intrare: gripa
gripa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Gripă
Gripă