GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotá vb., ind. prez. 3 sg. grinoteáză

grinotát adj. m., pl. grinotáți; f. sg. grinotátă, pl. grinotáte

GRINOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. [< fr. grignoter].

GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

GRINOTÁ vb. tr. a decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. (< fr. grignoter)

GRINOTÁT s. n. grinotare. (< grinota)