grindel definitie

13 definiții pentru grindel

GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).
GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).
grindél (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii
grindél s. m., pl. grindéi
grindél (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii
GRINDÉL s. (IHT.; Noemacheilus barbatulus) molan, (reg.) brudă, moină, moiță, moleac, molete, molâu, moloi, morlaucă, popete, țoață, vârlan.
GRINDÉL ~i m. Pește dulcicol de talie medie, având forma asemănătoare cu a țiparului și culoarea verde-gălbuie, cu pete negre. /<germ. Grendel
grindel m. pește cu carnea foarte gustoasă (Cobitis barbatula). [Și grindeiușă: după corpul său lungăreț].
1) grindéĭ m., pl. tot așa. Grindel.
grindél m., pl. eĭ (sas. grendel, germ. grundling și grundel, de unde și litv. gruñdulas). Trans. Mold. Vîrlan. – Și grindéĭ (dedus din pl.).
GRINDEL s. (IHT.; Noemacheilus barbatulus) molan, (reg.) brudă, moină, moiță, moleac, rnolete, molîu, moloi, morlaucă, popete, țoață, vîrlan.
grindél, grindei, s.m. – (zool.) Pește mic, de culoare verde-gălbui, cu pete mari, negre (Orthris barbatus). Preferă pâraiele de munte și de deal. Specie frecventă în apele din Maramureș (Ardelean, Bereș, 2000: 82). – Din săs. grendel (= germ. Grundel „plevușcă”) (Scriban, DEX).
grindél, -ei, s.m. – Specie de pește (Orthris barbatulus) frecvent în râurile din Maramureș. – Din săs. grendel (< germ. Grundel, Gründel).

grindel dex

Intrare: grindel
grindel substantiv masculin