grind definitie

12 definiții pentru grind

GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.
GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, care rezultă din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.
GRIND, grinduri, s. n. Fîșie de teren mai ridicată, în delta unui rîu sau în regiunea lui inundabilă, de-a lungul malurilor, pe care apele n-o acoperă decît în caz de inundații mari. Un grind se ivește în albia rîului. BOGZA, C. O. 195. Au găsit pe un grind al ostrovului maldăre de fîn, proaspăt cosit. CAMIL PETRESCU, O. II 173. Pe malul de dincolo sălciile înverziseră și pe grinduri mija colțul ierbei. SANDU-ALDEA, U. P. 220. ♦ Deal. Se întindea la poalele grindului o baltă. SADOVEANU, P. M. 11. Ceahlăul, ridicîndu-și falnic fruntea peste grinduri, ne privește încă din negurile depărtării. VLAHUȚĂ, O. A. 420.
grind s. n., pl. grínduri
grind s. n., pl. grínduri
GRIND s. (GEOGR.) grădiște, (reg.) popină. (~ în lunca unui râu.)
GRIND ~uri n. Fâșie de teren mai ridicată, formată de-a lungul malurilor unui râu, al țărmurilor marine sau la vărsarea marilor fluvii în mări din depuneri aluvionare. /<sl. grendu
grind n. Mold. Tr. deal puțin ridicat: grinduri de nisip; în pădurea grindului POP. [Origină necunoscută].
grind n., pl. urĭ (vsl. *grondĭ, pol. grad, grind, scruntar, ca criut din vsl. *krontŭ [Bern. 1, 356], saŭ d. fris. grind, banc de nisip, ol. grint, savură, germ. grand, nisip, grund, fund, temelie, teren. V. grunț. Cp. cu prind și scruntar). Teren de aluviune neinundabil (maĭ mare de cît pópina) pe malu Dunăriĭ și altor rîurĭ (pe el se află case și chear sate). Suc. Insulă de prund neinundabilă. Trans. Loc maĭ înalt într’o livadă. V. luncă, dună.
GRIND s. (GEOGR.) grădiște, (reg.) popină. (~ în lunca unui rîu.)
grind,(engl.= = natural levee deposits) formă acumulativă în cadrul albiei majore a unui râu (fluviu) cu secțiune triunghiulară și înclinare mică spre câmpia aluvială; materialul grosier trece lateral în nisip fin și silt; pe verticală se întâlnesc interstratificații grosier-nisip, fin-silt; laminații și stratificații oblice la scară mică; în zonele uscate (aride) poligoane de contracție și oxidări ale substanțelor organice.
GRINDU 1. Com. în jud. Ialomița; 2.382 loc. (1995). Stație de c. f. Expl. de petrol. Creșterea bovinelor și a păsărilor. Biserica Înălțarea Domnului (1838-1841), în satul G. 2. Com. în jud. Tulcea, pe Dunăre; 1.397 loc. (1995). Cherhana. Până în 1965 s-a numit Pisica.

grind dex

Intrare: grind
grind substantiv neutru