Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru grimas─â

GRIM├üS─é, grimase, s. f. Schimonosire voit─â sau spontan─â a fe╚Ťei (care exprim─â o anumit─â stare sufleteasc─â). ÔÖŽ Fig. Aparen╚Ť─â ├«n╚Öel─âtoare, mincinoas─â; disimulare. ÔÇô Din fr. grimace.
GRIM├üS─é, grimase, s. f. Str├ómb─âtur─â voit─â sau spontan─â a fe╚Ťei (care exprim─â o anumit─â stare sufleteasc─â). ÔÖŽ Fig. Aparen╚Ť─â ├«n╚Öel─âtoare, mincinoas─â; disimulare. ÔÇô Din fr. grimace.
GRIM├üS─é, grimase, s. f. Str├«mb─âtur─â, schimonosire voit─â sau crispare spontan─â a fe╚Ťei. F─âcu o grimas─â de r─âutate ╚Öi de dispre╚Ť. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 51. S-a-n╚Ťeles de mai-nainte C-o ironic─â grimas─â s─â te laude-n cuvinte. EMINESCU, O. I 134.
grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse
grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse
GRIMÁSĂ s. schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strâmbet, (pop. și fam.) scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură. (O ~ de durere.)
GRIM├üS─é s.f. Str├ómb─âtur─â, schimonoseal─â a fe╚Ťei. [< fr. grimace].
GRIM├üS─é s. f. str├ómb─âtur─â, schimonoseal─â a fe╚Ťei. (< fr. grimace)
GRIM├üS─é ~e f. Contorsiune involuntar─â sau voit─â a mu╚Öchilor fe╚Ťei; schimonosire a fe╚Ťei; schimonositur─â; str├ómb─âtur─â. ~ de durere. ~ de dezacord. /<fr. grimace
grimasă f. 1. strâmbătură din obraz; 2. prefăcătorie: cu o ironică grimasă EM. (= fr. grimace).
*grim├ís─â f., pl. e (fr. grimace). Barb. Str├«mb─âtur─â a fe╚Ťe─ş, schimositur─â.
GRIMASĂ s. schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strîmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strîmbet, (pop. și fam.) scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură.

Grimas─â dex online | sinonim

Grimas─â definitie

Intrare: grimas─â
grimas─â substantiv feminin