Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru grif

-GRÍF elem. „enigmă”. (< fr. -griphe, cf. gr. griphos)
grif (-fi), s. m. – Măsură veche, valorînd 1/16 dintr-un cot, adică 41,5 mm. în Munt. și 40 mm. în Mold.Var. gref. Săs. Griff (Lacea, Dacor., III, 751). După DAR, din bg. greh. Cf. rif.
1) greŭ, V. grif 1.
1) grif m. (germ. griff, șchĭoapă, V. rif). Jumătate de rup, 1ǀ16 din cot. – Și gref (ca bg. greh) și greŭ.
2) grif n., pl. urĭ (venit, probabil, pin Rușĭ orĭ Polonĭ d. germ. griff, mîner, toartă, d. greifen, a apuca. V. grăbesc). Nord. Coada șeleĭ, oblîncu, locu de unde legĭ mantaŭa ș. a. V. cĭochină.
-GRIF „enigmă”. ◊ gr. griphos „ghicitoare, enigmă” > fr. -griphe, germ. -griph, engl. id. > rom. -grif.

Grif dex online | sinonim

Grif definitie

Intrare: grif (subst.)
grif subst.
grif subst.
Intrare: grif (suf.)
grif suf.