Dicționare ale limbii române

25 definiții pentru grițar

creițar sm [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (îrg) crăi~, crăițariu, crăț~, creț~, cri~, graiță, gr~, gri~ / Pl: ~i / E: ger Kreuzer, mg krajcár] (Trs; Buc) 1 (Iuz) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. 2-4 (Pgn; lpl) Bani (mărunți sau) (puțini). 5 (Spc; înv) Taxă pentru transportul scrisorilor cu poșta.
CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.
CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.
CRIȚÁR s. m. v. creițar.
CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.
CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.
CRIȚÁR s. m. v. creițar.
CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.
CREIȚÁR, creițari, s. m. (Învechit, Transilv., Bucov.) Monedă mică de aramă în uz înainte de primul război mondial și valorînd a suta parte dintr-un fiorin; ban, gologan (de valoare neînsemnată). Busuioc și izmă creață a adus cumătră dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. – Pronunțat: crei-. – Variante: crăițár (PAS, L. I 166, GHICA, A. 412), crițár (RETEGANUL, P. III 18) grițár (MARIAN, S. 123) s. m.
CRIȚÁR s. m. v. creițar.
GRIȚÁR s. m. v. creițar.
creițár (crei-) s. m., pl. creițári
creițár s. m. (sil. crei-), pl. creițári
CREIȚÁR s. (reg.) crucer. (~ul era o monedă de argint sau de aramă.)
creițár (creițári), s. m.1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145).
creițar m. 1. monedă austriacă de argint sau de aramă; 2. gologan. [Nemț. KREUTZER].
crăițár m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă monetă austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V. heler). Gologan (Olt.). – Și crițar și grițar (Trans.).
crițár, V. crăițar.
grițár, V. crăițar.
CREIȚAR s. (reg.) crucer. (~ era o monedă de argint sau de aramă.)
creițár, creițari, s.m. – (reg.) Monedă de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria și Transilvania până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un florin (DAR). – Din germ. Kreuzer < germ. Kreuz „cruce” (Borcea, cf. DER; Șăineanu, MDA), prin intermediul magh. krajcár (DA, cf. DER; DEX, MDA).
grițar, s.f. – v. grăiță („monedă”).
creițár, -i, s.m. – Emisiune monetară a împăraților Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului. – Din germ. Kreuzer, prin intermediul magh. krajcár (DA cf. DER).
grițar, s.f. – v. grăiță.
creițari s. m. pl. (înv.) bani

grițar definitie

grițar dex

Intrare: creițar
creițar substantiv masculin
  • silabisire: crei-țar
grițar substantiv masculin
crăițar substantiv masculin
crițar substantiv masculin