GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. Bunuri grevate de datorii. ◊ Fig. Talentul tău ce încă abia-i în crisalidă Grevat ți-l vezi deodată c-o primă ipotecă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 106.

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevá vb., ind. prez. 1 sg. grevéz, 3 sg. și pl. greveáză

GREVÁ vb. I. tr. A împovăra, a încărca (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. ♦ (Fig.) A împovăra. [< fr. grever].

GREVÁ vb. tr. 1. a încărca o proprietate cu ipoteci, un buget cu cheltuieli. 2. (fig.) a împovăra. (< fr. grever)

A GREVÁ ~éz tranz. 1) (proprietăți, bugete) A împovăra cu cheltuieli sau cu ipoteci; a ipoteca. 2) fig. A însărcina cu multe misiuni. /<fr. grever

grevà v. Jur. a încărca cu impozite sau cu ipotece.

*grevéz v. tr. (fr. grever, d. lat. grăvare, a îngreuĭa, d. grávis, greŭ. V. greŭ, grav). Barb. Încarc de datoriĭ, de ipotecĭ ș. a.: primăria e grevată cu o datorie de 2,000,000 de francĭ.