greoi definitie

12 definiții pentru greoi

GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. 1. Care se mișcă greu, încet (din cauza mărimii sau a greutății). O mulțime de oameni s-au fost strîns împrejurul lui Cocoran. El, cu un cap mai înalt ca toți, își mișca, de deasupra lor, umerii largi, greoi. CAMILAR, TEM. 32. Norii de-a valma se zbat și cîntă ca apa cînd fierbe, Tot mai aproape tîrîndu-și greoiul lor trup de balaur. COȘBUC, P. II 61. Greoi și mototol cum era el, pînă să se scoale, pînă să iasă afară, pînă să se ia după dînsa, rămase cu buzele umflate, că n-o mai putu ajunge. ISPIRESCU, L. 399. ◊ (Adverbial) Corabia începe să plutească pe deasupra apei, greoi și liniștit. BOGZA, C. O. 290. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. Conversație greoaie. ▭ Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17. ♦ (Despre limbă, stil, expuneri etc.; în opoziție cu clar) Încărcat și confuz. Lecție greoaie.
greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie
greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie
GREÓI adj. 1. încet, lent, moale, molatic, molâu, (înv.) târziu, zăbavnic. (Mișcări ~oaie; om ~ în mișcări.) 2. anevoios, dificil, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.)
Greoi ≠ ager, isteț, iute, sprinten, vioi
GREÓI1 adv. Cu toată greutatea; greu. A se lăsa ~ pe scaun. /greu + suf. ~oi
GREÓI2 ~oáie adj. 1) Care se desfășoară încet și cu greutate. 2) (în opoziție cu vioi) Care vădește încetineală; molatic. 3) fig. (despre modul de exprimare) Care este încărcat și neclar. /greu + suf. ~oi
greoiu a. 1. foarte greu la corp sau la umblet: om greoiu; 2. greu de mistuit: bucate greoaie; 3. fig. lipsit de fineță, de grație, de inteligență: cap greoiu, stil greoiu.
greóĭ, -oáĭe adj., pl. tot așa. Care se mișcă greŭ: om greoĭ, bou e maĭ greoĭ de cît calu. Greu de mistuit: bucate greoaĭe. Fig. Fără fineță, prost: cap greoĭ. Dizgrațios, urît: stil greoĭ. Adv. În mod greoĭ.
GREOI adj. 1. încet, lent, moale, molatic, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.) 2. anevoios, dificil, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.)

greoi dex

Intrare: greoi
greoi adjectiv