grenadir definitie

15 definiții pentru grenadir

GRENADIÉR, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1). 2. (În trecut, în unele țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er. – Var.: (2) grenadír s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.
GRENADÍR s. m. v. grenadier.
GRENADIÉR, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1). 2. (În vechea armată a unor țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er. – Var.: (2) grenadír s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.
GRENADÍR s. m. V. grenadier.
GRENADIÉR, grenadieri, s. m. (Ieșit din uz) 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada. 2. (În vechea armată prusacă, franceză, rusă etc.; și în forma grenadir) Soldat făcînd parte dintr-o unitate de elită a infanteriei. Ca să nu rămîie tîrgul fără pază, se rînduisă din cincisprezece în cincisprezece zile cîte o roată de grenadiri. RUSSO, S. 29. Să o vezi, domnule, aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. Seamănă bunului său care a fost grenadir. NEGRUZZI, S. I 59. – Pronunțat: -di-er. - Variantă: (2) grenadír s. m.
GRENADÍR s. m. v. grenadier.
grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri
grenadiér s. m. (sil. -di-er), pl. grenadiéri
GRENADIÉR s.m. 1. Soldat însărcinat să arunce grenade. 2. Soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei, în unele țări. [Pron. -di-er, var. grenadir s.m. / < fr. grenadier, germ. Grenadier].
GRENADÍR s.m. v. grenadier.
GRENADIÉR s. m. (în trecut, în unele țări) 1. soldat însărcinat să arunce grenade. 2. soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei. (< fr. grenadier, germ. Grenadier)
GRENADIÉR ~i m. Soldat specializat în lansarea grenadelor. /<fr. grenadier, germ. Grenadier
grenadir m. soldat din infanterie aparținând unui corp de elită.
*granatiér m. (d. granată saŭ după it. granatiere; fr. grenadier, de unde și germ. grenadier, și de aci rus. grenadér). Soldat pedestru care aruncă granate. Soldat din regimentele de elită în Francia (1791). Soldațĭ din garda luĭ Napoleon I și III. – Maĭ vechĭ granadír și grenadír (după rus.). Și grenadier (după fr.). Forma cea maĭ rom. granatar, cum zice N. Cost. 2, 107. V. mușchetar.
grenádă, grenadier saŭ -dir, V. granat-.

grenadir dex

Intrare: grenadier
grenadir substantiv masculin admite vocativul
grenadier substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: -di-er