GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.

GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.

GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier. Greierușii cîntau cît e întinderea, din fînațuri veneau miroznele de măzărică și de trandafiri sălbatici. CAMILAR, TEM. 238. În încăpere cînta molcom un greieruș. id. ib. 132.

greierúș s. m., pl. greierúși

greierúș s. m., pl. greierúși

GREIERÚȘ s. greierel.

greieruș m. 1. greier mic; 2. pl. fig. gărgăuni.

greĭerúș m. Greĭer mic.

GREIERUȘ s. (ENTOM.) greieraș, greierel.