GRÉIER, greieri, s. m. (La pl.) Gen de insecte cu corpul scurt și gros, cu antene lungi și cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sărit, care produc un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor (Gryllus); (și la sg.) insectă care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier. – Var.: gréiere, (reg.) gríer s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus).

GRÉIERE s. m. v. greier.

GRÍER s. m. v. greier.

GRÉIER, greieri, s. m. Gen de insecte cu corpul scurt și gros, cu antene lungi și cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sărit, care produc un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor (Gryllus); insectă care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier. – Var.: gréiere, (reg.) gríer s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus).

GRÉIERE s. m. V. greier.

GRÍER s. m. V. greier.

GRÉIER, greieri, s. m. Insectă din ordinul ortopterelor, cu antene lungi și cu ochi mari; se deplasează prin sărituri și produce un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor (Gryllus). Greierii cîntă toată noaptea în iarbă, uzi de rouă și de strălucirea rece a stelelor. BOGZA, C. O. 358. Albine fierb; lăcuste, greieri saltă; Țînțari se bat; fug fluturi albi departe... IOSIF, P. 35. Greierul, cîntăreț neobosit al zilelor de vară, amuțise istovit subt umbra înălțimii ocrotitoare a ierburilor. HOGAȘ, M. N. 172. – Variante: gréiere, gríer (EMINESCU, O. I 152, ALECSANDRI, P. I 192, NEGRUZZI, S. I 100) s. m.

GRÉIERE s. m. v. greier.

GRÍER s. m. v. greier.

gréier s. m., pl. gréieri

gréier s. m., pl. gréieri

gréier (gréieri), – Insectă cu picioare lungi care produc un sunet ascuțit (Gryllus campestris, Gryllus domesticus). – Var. gre(i)er(e), grier(e), greor(e), grior(e), greur(e), grel. Lat. gryllus (Pușcariu 744, Candrea-Dens., 755; REW 3900; DAR), cf. it., sp. grillo, prov. grelh, grilh, port. grilho. Totuși der. este dificilă din punct de vedere fonetic și a fost exploatată în multe feluri. După Candrea-Dens., trebuie pornit de la lat. *grylliolus. Crețu 327 pleacă de la o formă lat. puțin probabilă, *grycellus; Pascu, Beiträge, 10 presupune o evoluție *grellus › grel, cu suf. -ur, trecut la greiur, al cărui rezultat nu este posibil, în vreme ce Scriban propune trecerea de la *grillus la › *greru › greur. În sfîrșit, Graur, BL, III, 50 presupune o evoluție a lui *grer la greer, prin intermediul unei „despicări” a doi r, cf. creer, proor, prooroc; acest ultim rezultat pare posibil, fără a fi o explicație suficientă deoarece chiar forma de bază, *grer, este anormală. Cf. și Battisti, III, 1872.

GRÉIER ~i m. Insectă cu corp scurt și gros, de culoare neagră, cu antene lungi și subțiri, care se mișcă sărind și care produce un țârâit pătrunzător prin frecarea picioarelor posterioare de elitre. /<lat. grylliolus

greier m. mică insectă ce scoate un sunet ascuțit și pătrunzător. [Banat grel lat. GRYLLUS].

grier m. Mold. V. greier: grierul cântă ’n mohor AL.

gréĭer și gréĭere și (Mold.) gríer și gréur(e) m. (lat. gryllus, d. vgr. grýllos, purcel, derivat d. la grý, un sunet imit., ca și fr. cri-cri = grillon, greĭer; it. sp. pg. grillo, pv. grelh, grilh. Din gryllus s’a făcut *grĭlus, apoĭ *greru și [infl. de treĭer, șuĭer] greur și greĭer. Cp. cu creĭer și cu alb. greră, vespe). Un insect ortopter care sare ca lăcusta și trăĭește în pămînt și în zidurĭ. Masculiĭ au un aparat cu care țîrîĭe și-s pomenițĭ de poețĭ. Fig. Iron. A avea greĭerĭ în cap, a avea gărgăunĭ, a avea stiglețĭ, a fi cam nebun.

gríer, V. greĭer.

GRÉIER (lat. grylliolus < gryllus) s. m. Gen de insecte ortoptere, cu corpul scurt și gros, antene lungi și subțiri; picioarele posterioare, adaptate la sărit, sunt organe stridulante (Gryllus). ◊ G. de câmp (G. campestris) cântă mai ales la orele serii. G. de casă (Acheta domestica) trăiește în crăpăturile pereților, dușumelelor etc.

greier, greieri s. m. 1. (peior.) cântăreț (mai ales într-un local). 2. (tox.) chiștoc de țigară cu canabis.