GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.

GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.

GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. A face o grefă2.

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefáre s. f., g.-d. art. grefắrii; pl. grefắri

grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. și pl. grefeáză

grefáre s. f., g.-d. art. grefării; pl. grefări

GREFÁ vb. v. transplanta.

GREFÁRE s. v. grefă, transplant, transplantare. (A efectua ~ unui organ.)

GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer].

GREFÁRE s.f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. [< grefa].

GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer)

A GREFÁ ~éz tranz. med. (organe, țesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer

GREFA vb. (MED.) a transplanta. (A ~ un organ.)

GREFARE s. (MED.) grefă, transplant, transplantare. (A efectua ~ unui organ.)

grefare definitie

grefare dex

Intrare: grefa

grefa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv

Intrare: grefare

grefare substantiv feminin