grefă definitie

28 definiții pentru grefă

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.
GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.
GRÉFĂ2, grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe.
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.
GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.
GRÉFĂ2, grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe.
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. A face o grefă2.
GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu pe lîngă o instanță judecătorească unde se întocmesc anumite acte de procedură, se păstrează documente, registre, corpuri delicte etc.
GRÉFĂ2, grefe, s. f. (Med.; uneori determinat prin «animală») Operație de refacere a unui țesut printr-o porțiune din același țesut, luată din altă parte a corpului sau de la altcineva și aplicată pe locul unde trebuie refăcut țesutul respectiv.
grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză
gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe
grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. și pl. grefeáză
gréfă (jur., med.) s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe
GREFÁ vb. v. transplanta.
GRÉFĂ s. 1. v. transplantare. 2. (concr.) grefon, transplant.
GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer].
GRÉFĂ1 s.f. Birou al unei instanțe judiciare, unde se fac lucrările de procedură și unde se păstrează dosarele proceselor. [< fr. greffe, cf. lat. graphium – stilet de scris].
GRÉFĂ2 s.f. (Med.) Operație de refacere a unui țesut; plastie. ♦ Grefon. [< fr. greffe].
GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer)
GRÉFĂ1 s. f. secretariat al unei instanțe judecătorești. (< fr. greffe)
GRÉFĂ2 s. f. 1. fragment de țesut sau organ transplantat; grefon. 2. operație de refacere a unui țesut sau organ cu o grefă2 (1); plastie. (< fr. greffe)
A GREFÁ ~éz tranz. med. (organe, țesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer
GRÉFĂ1 ~e f. Serviciu în cadrul instanțelor judecătorești unde se întocmesc și se păstrează actele de procedură. /<fr. greffe
GRÉFĂ2 ~e f. med. 1) Porțiune de țesut sau de organ care înlocuiește o altă porțiune de țesut sau organ bolnav a corpului aceluiași sau al altui individ de aceeași specie. 2) Operație de transplantare a unei astfel de porțiuni de țesut sau de organ. /<fr. greffe
grefă f. locul într’un tribunal unde se conservă sentințele și diferite acte de procedură (ca anchete, raporturi de experți, etc.) și unde se fac anumite declarațiuni, depozite, etc. (= fr. greffe).
*gréfă f., pl. e (fr. greffe, d. greffier, grefier). Acel loc în tribunal unde se conservă sentențele și diferitele acte de procedură, ca cercetărĭ, rapoarte de experțĭ ș. a. și unde se fac anumite declarațiunĭ, depozite ș. a.
GREFA vb. (MED.) a transplanta. (A ~ un organ.)
GRE s. (MED.) 1. grefare, transplant, transplantare. (~ unui organ.) 2. (concr.) grefon, transplant. (~ se grefează pacientului.)

grefă dex

Intrare: grefă (jud.)
grefă substantiv feminin
Intrare: grefă (med.)
grefă substantiv feminin
Intrare: grefa
grefa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv