GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.
GRÉCO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.
GRECO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de biserica unită, privitor la biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la biserica unită. – Grec + catolic.
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.
GRECO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. – Din fr. gréco-romain.
GRECO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -e, adj. Care se referă la sau ține de biserica unită.
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj. (Transilv., rar) Care ține de religia ortodoxă.
GRECO-ROMÁN, -Ă, greco-romani,-e, adj. Care se referă la epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman. Civilizația greco-romană.
gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice
gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále
gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe
gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe
gréco s. n.
gréco-católic adj., s.m. → catolic
gréco-orientál adj., s. m. → oriental
gréco-răsăriteán adj., s. m. → răsăritean
gréco-román adj. → roman
GRECO-CATÓLIC adj., s. v. unit.
GRECO-ORIENTÁL adj., s. v. ortodox.
GRECO-RĂSĂRITEÁN adj., s. v. greco-oriental, ortodox.
GRÉCO s.n. Desen inspirat de la grecii antici, folosit ca bordură în țesături de mobilă, la fețe de masă, la covoare etc. [< fr. grecque, it. greca].
GRÉCO s. n. motiv ornamental inspirat de la grecii antici, ca bordură în țesuturi de mobilă, la fețe de masă etc. (< fr. grecque, it. greca)
GRECO-CATÓLIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bisericii unite. (< grec + catolic)
GRECO-ORIENTÁL, -Ă adj. care aparține confesiunii ortodoxe. (< grec + oriental)
GRECO-ROMÁN, -Ă adj. 1. referitor la civilizația grecilor și romanilor. 2. lupte ~e = varietate de lupte care nu admit prinderea, decât de sub centură, și exclud loviturile la judo sau catch. (< fr. gréco-roman)
GRÉCO-CATÓLIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al bisericii unite. /grec + catolic
GRÉCO-CATÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de biserica unită; propriu bisericii unite. /grec + catolic
GRÉCO-ORIENTÁL2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al religiei ortodoxe. /grec + oriental
GRÉCO-ORIENTÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de religia ortodoxă; propriu religiei ortodoxe. /grec + oriental
GRÉCO-ROMÁN ~ă (~i, ~e) Care ține de vechea Grecie și de Imperiul roman; propriu vechii Grecii și Imperiului roman. /grec + roman
greco-catolic a. și m. unit.
greco-oriental a. și m. ortodox.
greco-roman a. relativ în acelaș timp la Greci și la Romani: mitologie greco-romană.
*gréco-román, -ă adj. Relativ și la Grecĭ și la Romanĭ: civilizațiunea greco-romană.
GRECO-CATOLIC adj., s. (BIS.) unit, (rar) uniat.
GRECO-ORIENTAL adj., s. (BIS.) ortodox, (rar) greco-răsăritean.
greco-răsăritean adj., s. v. GRECO-ORIENTAL. ORTODOX.
GRECO, El ~ (Domenikos Theotokúpulos, zis ~) (1541-1614), pictor spaniol de origine greacă. A studiat în Italia. Influențat mai ales de Tintoretto. În 1577 s-a stabilit în Spania, la Toledo. Sub înrâurirea artei bizantine și a misticismului Contrareformei, se depărtează de de realismul Renașterii și se apropie de preocupările formale și de spiritul manierismului. Caracteristica operelor sale este transfigurarea realului prin coloritul rece, intens și strălucitor, ritmul ascensional și expresivitatea dramatică a personajelor alungite, simțul ascuțit al observației, darul de a scruta și caracteriza în adâncime o fizionomie („Înmormântarea contelui de Orgaz”, „Sf. Mauriciu sau Martiriul celor 10.000 de tebani”, „Apostolii Petru și Pavel”, „Laocoon”, „Adorația păstorilor”, „Logodna fecioarei” – ultimele două aflate în Muzeul Național de Artă al României).
GRECO, Juliette (n. 1927), cântăreață și actriță de film franceză. Interpretă a unui larg repertoriu de șansonete.

greco dex

Intrare: greco
greco substantiv neutru
Intrare: greco-catolic (adj.)
greco-catolic 1 adj. adjectiv
Intrare: greco-catolic (s.m.)
greco-catolic 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: greco-catolică
greco-catolică substantiv feminin
Intrare: greco-oriental (adj.)
greco-oriental 1 adj. adjectiv
  • silabisire: -ri-en-tal
Intrare: greco-oriental (s.m.)
greco-oriental 2 s.m. substantiv masculin
  • silabisire: -ri-en-tal
Intrare: greco-orientală
greco-orientală substantiv feminin
  • silabisire: -ri-en-
Intrare: greco-răsăritean (adj.)
greco-răsăritean 1 adj. adjectiv
Intrare: greco-răsăritean (s.m.)
greco-răsăritean 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: greco-răsăriteană
greco-răsăriteană substantiv feminin
Intrare: greco-roman
greco-roman adjectiv