greblat definitie

14 definiții pentru greblat

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.
GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.
GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.
GREBLÁT s. n. Faptul de a grebla; lucrarea făcută cu grebla.
greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză
greblát (gre-blat) s. n., pl. grebláturi
greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze
greblát s. n. (sil. -blat), pl. grebláturi
GREBLÁT s. greblare. (~ul pietrișului din grădină.)
A GREBLÁ ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă
grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.
GREBLAT s. greblare. (~ pietrișului din grădină.)

greblat dex

Intrare: greblat (part.)
greblat 2 part. participiu
Intrare: grebla
grebla conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: gre-bla
Intrare: greblat (acțiune)
greblat 1 s.n. substantiv neutru
  • silabisire: gre-blat