GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.

GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.

GREBLÁT s. n. Faptul de a grebla; lucrarea făcută cu grebla.

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblát (gre-blat) s. n., pl. grebláturi

greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze

greblát s. n. (sil. -blat), pl. grebláturi

GREBLÁT s. greblare. (~ul pietrișului din grădină.)

A GREBLÁ ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă

grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.

GREBLAT s. greblare. (~ pietrișului din grădină.)