Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru greblare

GREBL├ü, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a str├ónge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. ÔÇô Din grebl─â.
GREBL├üRE, grebl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a grebla; greblat. ÔÇô V. grebla.
GREBL├ü, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a str├ónge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. ÔÇô Din grebl─â.
GREBL├üRE, grebl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a grebla; greblat. ÔÇô V. grebla.
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.
GREBL├üRE, grebl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a grebla.
greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză
grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri
grebl├í vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. greble├íz─â; conj. prez. sg. ╚Öi pl. grebl├ęze
grebláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. greblării; pl. greblări
GREBLÁRE s. v. greblat.
A GREBL├ü ~├ęz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A str├ónge cu grebla. 2) (p─âm├óntul s─âpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (p─ârul) A desc├ólci ╚Öi aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a piept─âna. /Din grebl─â
grebl├ęz v. tr. (d. grebl─â). Netezesc, cur─â╚Ť, sf─âr├«m cu grebla.
GREBLARE s. greblat. (~ unui teren.)

Greblare dex online | sinonim

Greblare definitie

Intrare: grebla
grebla conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: gre-bla
Intrare: greblare
greblare substantiv feminin
  • silabisire: gre-bla-re