GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.

GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.

GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla.

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri

greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze

grebláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. greblării; pl. greblări

GREBLÁRE s. v. greblat.

A GREBLÁ ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă

grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.

GREBLARE s. greblat. (~ unui teren.)