14 definiții pentru greblare
GREBLÁ, greblez,
vb. I.
Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din
greblă. GREBLÁRE, greblări,
s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. –
V. grebla. GREBLÁ, greblez,
vb. I.
Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din
greblă. GREBLÁRE, greblări,
s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. –
V. grebla. GREBLÁ, greblez,
vb. I.
Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.
GREBLÁRE, greblări,
s. f. Acțiunea de
a grebla.
greblá (a ~) (gre-bla)
vb.,
ind. prez. 3 grebleáză
grebláre (gre-bla-)
s. f.,
g.-d. art. greblắrii;
pl. greblắri
greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze grebláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. greblării; pl. greblări A GREBLÁ ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.
GREBLARE s. greblat. (~ unui teren.) Greblare dex online | sinonim
Greblare definitie
Intrare: grebla
grebla conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: greblare
greblare substantiv feminin