Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru greblare

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla.
greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză
grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri
greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze
grebláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. greblării; pl. greblări
GREBLÁRE s. v. greblat.
A GREBLÁ ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă
grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.
GREBLARE s. greblat. (~ unui teren.)

greblare definitie

greblare dex

Intrare: grebla
grebla conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: gre-bla
Intrare: greblare
greblare substantiv feminin
  • silabisire: gre-bla-re