gravitate definitie

14 definiții pentru gravitate

GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate; asprime. 4. (Impr.) Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis.
GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate, asprime. 4. Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis.
GRAVITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi grav (1), de a necesita o grijă, o atenție deosebită; p. ext. însemnătate, importanță mare. Criza din 1929-1933 se deosebea de toate crizele precedente prin caracterul ei, prin lunga ei durată și prin gravitatea ei. IST. R.P.R. 567. Îndeplini poruncile pătruns de întreaga gravitate a misiunii sale. VORNIC, P. 189. 2. Însușirea de a fi grav (2); seriozitate adîncă. Domnul Mihalache își răsucea mustața cu gravitate și aștepta cu catastiful deschis pe geantă să facă datornicul pe dracu în patru și s-aducă de prin vecini cîțiva lei. PAS, Z. I 153. Îi răspunse cu ură, dar și cu o gravitate în care străbatea trebuința de a-și dezvăli sufletul. REBREANU, P. S. 119. Gravitatea subiectelor reclamă oarecare asprime în mînuirea daltei. ODOBESCU, S. III 75. 3. Gravitație.
gravitáte s. f., g.-d. art. gravitắții
gravitáte s. f., g.-d. art. gravității
GRAVITÁTE s. 1. pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) 2. seriozitate, solemnitate. (~ făcu loc jovialității.) 3. v. sobrietate.
GRAVITÁTE s. v. atracție universală, gravitație.
GRAVITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță; seriozitate, severitate. 2. (Impr.) Gravitație. [Cf. lat. gravitas, fr. gravité].
GRAVITÁTE s. f. însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță excepțională. ◊ seriozitate, severitate. (< fr. gravité, lat. gravitas)
GRAVITÁTE f. 1) Caracter grav. 2) Stare gravă. 3) Atitudine a celui grav. /<fr. gravité, lat. gravitas, ~atis
gravitate f. 1. Fiz. greutatea corpurilor; centru de gravitate, punct prin care trece rezultanta tuturor acțiunilor greutății asupra unui corp; 2. calitatea celui grav: gravitatea unui magistrat; 3. importanță: gravitatea unei afaceri; 4. caracter periculos: gravitatea unei boale.
*gravitáte f. (lat. grávitas, -átis, d. gravis, grav, greŭ). Calitatea de a fi grav: gravitatea unuĭ profesor. Importanță, dificultate: gravitatea uneĭ boale. Muz. Caracteru de a fi jos, gros: gravitatea unuĭ sunet. Fiz. Centru de gravitate, centru de greutate, punctu fix pin care trece rezultanta greutăților moleculelor unuĭ corp în toate pozițiunile posibile.
GRAVITATE s. 1. pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) 2. seriozitate, solemnitate. (~ făcu loc jovialității.) 3. austeritate, rigorism, severitate, sobrietate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcții.)
gravitate s. v. ATRACȚIE UNIVERSALĂ. GRAVITAȚIE.

gravitate dex

Intrare: gravitate
gravitate substantiv feminin (numai) singular