Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru gravitate

GRAVIT├üTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecin╚Ťele nepl─âcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extrem─â (├«n manifest─âri, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate; asprime. 4. (Impr.) Gravita╚Ťie. ÔÇô Din fr. gravit├ę, lat. gravitas, -atis.
GRAVIT├üTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecin╚Ťele nepl─âcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extrem─â (├«n manifest─âri, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate, asprime. 4. Gravita╚Ťie. ÔÇô Din fr. gravit├ę, lat. gravitas, -atis.
GRAVIT├üTE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi grav (1), de a necesita o grij─â, o aten╚Ťie deosebit─â; p. ext. ├«nsemn─âtate, importan╚Ť─â mare. Criza din 1929-1933 se deosebea de toate crizele precedente prin caracterul ei, prin lunga ei durat─â ╚Öi prin gravitatea ei. IST. R.P.R. 567. ├Ändeplini poruncile p─âtruns de ├«ntreaga gravitate a misiunii sale. VORNIC, P. 189. 2. ├Änsu╚Öirea de a fi grav (2); seriozitate ad├«nc─â. Domnul Mihalache ├«╚Öi r─âsucea musta╚Ťa cu gravitate ╚Öi a╚Ötepta cu catastiful deschis pe geant─â s─â fac─â datornicul pe dracu ├«n patru ╚Öi s-aduc─â de prin vecini c├«╚Ťiva lei. PAS, Z. I 153. ├Äi r─âspunse cu ur─â, dar ╚Öi cu o gravitate ├«n care str─âbatea trebuin╚Ťa de a-╚Öi dezv─âli sufletul. REBREANU, P. S. 119. Gravitatea subiectelor reclam─â oarecare asprime ├«n m├«nuirea daltei. ODOBESCU, S. III 75. 3. Gravita╚Ťie.
gravit├íte s. f., g.-d. art. gravitß║»╚Ťii
gravit├íte s. f., g.-d. art. gravit─â╚Ťii
GRAVIT├üTE s. 1. pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care sufer─â.) 2. seriozitate, solemnitate. (~ f─âcu loc jovialit─â╚Ťii.) 3. v. sobrietate.
GRAVIT├üTE s. v. atrac╚Ťie universal─â, gravita╚Ťie.
GRAVIT├üTE s.f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi grav; ├«nsemn─âtate, importan╚Ť─â; seriozitate, severitate. 2. (Impr.) Gravita╚Ťie. [Cf. lat. gravitas, fr. gravit├ę].
GRAVIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi grav; ├«nsemn─âtate, importan╚Ť─â excep╚Ťional─â. ÔŚŐ seriozitate, severitate. (< fr. gravit├ę, lat. gravitas)
GRAVIT├üTE f. 1) Caracter grav. 2) Stare grav─â. 3) Atitudine a celui grav. /<fr. gravit├ę, lat. gravitas, ~atis
gravitate f. 1. Fiz. greutatea corpurilor; centru de gravitate, punct prin care trece rezultanta tuturor ac╚Ťiunilor greut─â╚Ťii asupra unui corp; 2. calitatea celui grav: gravitatea unui magistrat; 3. importan╚Ť─â: gravitatea unei afaceri; 4. caracter periculos: gravitatea unei boale.
*gravit├íte f. (lat. gr├ívitas, -├ítis, d. gravis, grav, gre┼ş). Calitatea de a fi grav: gravitatea unu─ş profesor. Importan╚Ť─â, dificultate: gravitatea une─ş boale. Muz. Caracteru de a fi jos, gros: gravitatea unu─ş sunet. Fiz. Centru de gravitate, centru de greutate, punctu fix pin care trece rezultanta greut─â╚Ťilor moleculelor unu─ş corp ├«n toate pozi╚Ťiunile posibile.
GRAVITATE s. 1. pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care sufer─â.) 2. seriozitate, solemnitate. (~ f─âcu loc jovialit─â╚Ťii.) 3. austeritate, rigorism, severitate, sobrietate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construc╚Ťii.)
gravitate s. v. ATRACȚIE UNIVERSALĂ. GRAVITAȚIE.

Gravitate dex online | sinonim

Gravitate definitie

Intrare: gravitate
gravitate substantiv feminin (numai) singular