Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru gravitațiune

GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependentă de masa și de poziția lor relativă; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.
GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.
GRAVITÁȚIE s. f. Forță în virtutea căreia toate corpurile se atrag reciproc în raport direct cu produsul maselor lor și în raport invers cu pătratul distanței dintre ele. Legea gravitației universale. ▭ Cîmp de gravitație = spațiul în care un corp exercită forță de gravitație asupra altor corpuri cînd acestea se găsesc în acel spațiu. Centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație care se exercită asupra părților alcătuitoare ale unui corp; centru de greutate.
gravitáție (-ți-e) s. f., art. gravitáția (-ți-a), g.-d. gravitáții, art. gravitáției
gravitáție s. f. (sil. -ți-e), art. gravitáția (sil. -ți-a), g.-d. gravitáții, art. gravitáției
GRAVITÁȚIE s. (FIZ.) atracție universală, (impr.) gravitate. (Legea ~.)
GRAVITÁȚIE s.f. Forță care face ca toate corpurile să se atragă între ele. ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri; centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp. [Gen. -iei, var. gravitațiune s.f. / cf. fr. gravitation].
GRAVITAȚIÚNE s.f. v. gravitație.
GRAVITÁȚIE s. f. forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor, dependentă de masa acestora; atracția universală. ♦ câmp de ~ = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri. (< fr. gravitation, lat. gravitatio)
GRAVITÁȚIE f. Fenomen prin care două corpuri se atrag reciproc cu o forță ce depinde de masa lor și de distanța dintre ele; atracție universală. Legea ~ei. ◊ Câmp de ~ spațiul din jurul unui corp, în care el își exercită atracția asupra altor corpuri; câmp gravitațional. /<fr. gravitation
gravitați(un)e f. Fiz. forță în virtutea căreia toate corpurile par a se atrage unele pe altele.
*gravitațiúne f. (d. a gravita). Acțiunea de a gravita, forță în virtutea căreĭa toate corpurile se atrag reciproc în raport direct cu volumu lor și invers cu pătratu distanțeĭ. Legea gravitațiuniĭ universale a fost formulată întîĭa oară de Newton. – Și -áție. V. atracțiune.
GRAVITAȚIE s. (FIZ.) atracție universală, (impr.) gravitate. (Legea ~.)
GRAVITÁȚIE (< fr. {i}; {s} lat. gravitas „greutate”) s. f. Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependența de masă și poziția lor relativă; g. guvernează mișcările aștrilor, ale sateliților etc. și constituie cauza greutății corpurilor. Legea atracției universale sau legea g. a fost enunțată (1687) de I. Newton. Forța gravitațională exercitată între două corpuri este proporțională cu produsul maselor acestora și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele; atracție universală. V. și accelerație gravitațională.

Gravitațiune dex online | sinonim

Gravitațiune definitie

Intrare: gravitație
gravitațiune substantiv feminin (numai) singular
gravitație substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: -ți-e