Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru gravita╚Ťiune

GRAVIT├ü╚ÜIE s. f. (Fiz.) For╚Ť─â de atrac╚Ťie reciproc─â a tuturor corpurilor din Univers, dependent─â de masa ╚Öi de pozi╚Ťia lor relativ─â; gravitate (4). ÔŚŐ C├ómp de gravita╚Ťie = spa╚Ťiul ├«n care un corp ├«╚Öi exercit─â atrac╚Ťia asupra altor corpuri. Centru de gravita╚Ťie = a) punctul de aplica╚Ťie al rezultantei for╚Ťelor de gravita╚Ťie exercitate asupra p─âr╚Ťilor care alc─âtuiesc un corp; b) fig. loc ├«n jurul (╚Öi sub influen╚Ťa) c─âruia evolueaz─â, tr─âie╚Öte cineva sau ceva. ÔÇô Din fr. gravitation.
GRAVIT├ü╚ÜIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atrac╚Ťie reciproc─â a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ÔŚŐ C├ómp de gravita╚Ťie = spa╚Ťiul ├«n care un corp ├«╚Öi exercit─â atrac╚Ťia asupra altor corpuri. Centru de gravita╚Ťie = a) punctul de aplica╚Ťie al rezultantei for╚Ťelor de gravita╚Ťie exercitate asupra p─âr╚Ťilor care alc─âtuiesc un corp; b) fig. loc ├«n jurul (╚Öi sub influen╚Ťa) c─âruia evolueaz─â, tr─âie╚Öte cineva sau ceva. ÔÇô Din fr. gravitation.
GRAVIT├ü╚ÜIE s. f. For╚Ť─â ├«n virtutea c─âreia toate corpurile se atrag reciproc ├«n raport direct cu produsul maselor lor ╚Öi ├«n raport invers cu p─âtratul distan╚Ťei dintre ele. Legea gravita╚Ťiei universale. Ôľş C├«mp de gravita╚Ťie = spa╚Ťiul ├«n care un corp exercit─â for╚Ť─â de gravita╚Ťie asupra altor corpuri c├«nd acestea se g─âsesc ├«n acel spa╚Ťiu. Centru de gravita╚Ťie = punctul de aplica╚Ťie al rezultantei for╚Ťelor de gravita╚Ťie care se exercit─â asupra p─âr╚Ťilor alc─âtuitoare ale unui corp; centru de greutate.
gravit├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. gravit├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. gravit├í╚Ťii, art. gravit├í╚Ťiei
gravit├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. gravit├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. gravit├í╚Ťii, art. gravit├í╚Ťiei
GRAVIT├ü╚ÜIE s. (FIZ.) atrac╚Ťie universal─â, (impr.) gravitate. (Legea ~.)
GRAVIT├ü╚ÜIE s.f. For╚Ť─â care face ca toate corpurile s─â se atrag─â ├«ntre ele. ÔŚŐ C├ómp de gravita╚Ťie = spa╚Ťiul ├«n care un corp ├«╚Öi exercit─â for╚Ťa de gravita╚Ťie asupra altor corpuri; centru de gravita╚Ťie = punctul de aplica╚Ťie al rezultantei for╚Ťelor de gravita╚Ťie exercitate asupra p─âr╚Ťilor care alc─âtuiesc un corp. [Gen. -iei, var. gravita╚Ťiune s.f. / cf. fr. gravitation].
GRAVITA╚ÜI├ÜNE s.f. v. gravita╚Ťie.
GRAVIT├ü╚ÜIE s. f. for╚Ť─â de atrac╚Ťie reciproc─â a tuturor corpurilor, dependent─â de masa acestora; atrac╚Ťia universal─â. ÔÖŽ c├ómp de ~ = spa╚Ťiul ├«n care un corp ├«╚Öi exercit─â for╚Ťa de gravita╚Ťie asupra altor corpuri. (< fr. gravitation, lat. gravitatio)
GRAVIT├ü╚ÜIE f. Fenomen prin care dou─â corpuri se atrag reciproc cu o for╚Ť─â ce depinde de masa lor ╚Öi de distan╚Ťa dintre ele; atrac╚Ťie universal─â. Legea ~ei. ÔŚŐ C├ómp de ~ spa╚Ťiul din jurul unui corp, ├«n care el ├«╚Öi exercit─â atrac╚Ťia asupra altor corpuri; c├ómp gravita╚Ťional. /<fr. gravitation
gravita╚Ťi(un)e f. Fiz. for╚Ť─â ├«n virtutea c─âreia toate corpurile par a se atrage unele pe altele.
*gravita╚Ťi├║ne f. (d. a gravita). Ac╚Ťiunea de a gravita, for╚Ť─â ├«n virtutea c─âre─şa toate corpurile se atrag reciproc ├«n raport direct cu volumu lor ╚Öi invers cu p─âtratu distan╚Ťe─ş. Legea gravita╚Ťiuni─ş universale a fost formulat─â ├«nt├«─şa oar─â de Newton. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie. V. atrac╚Ťiune.
GRAVITA╚ÜIE s. (FIZ.) atrac╚Ťie universal─â, (impr.) gravitate. (Legea ~.)
GRAVIT├ü╚ÜIE (< fr. {i}; {s} lat. gravitas ÔÇ×greutateÔÇŁ) s. f. For╚Ť─â de atrac╚Ťie reciproc─â a tuturor corpurilor din Univers, dependen╚Ťa de mas─â ╚Öi pozi╚Ťia lor relativ─â; g. guverneaz─â mi╚Öc─ârile a╚Ötrilor, ale sateli╚Ťilor etc. ╚Öi constituie cauza greut─â╚Ťii corpurilor. Legea atrac╚Ťiei universale sau legea g. a fost enun╚Ťat─â (1687) de I. Newton. For╚Ťa gravita╚Ťional─â exercitat─â ├«ntre dou─â corpuri este propor╚Ťional─â cu produsul maselor acestora ╚Öi invers propor╚Ťional─â cu p─âtratul distan╚Ťei dintre ele; atrac╚Ťie universal─â. V. ╚Öi accelera╚Ťie gravita╚Ťional─â.

Gravita╚Ťiune dex online | sinonim

Gravita╚Ťiune definitie

Intrare: gravita╚Ťie
gravita╚Ťiune substantiv feminin (numai) singular
gravita╚Ťie substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: -╚Ťi-e